Idei Geniale » Viena

Trei luni de “ne Viena”

Adi — Wed, 10 Mar 2010 07:00:34 +0000

Dupa 3 luni in Varsovia inca mai incerc sa ma acomodez cu orasul si cu un alt mod de viata. Privind inapoi imi dau seama ca lucrurile care-mi placeau in Viena cand locuiam acolo sunt putin diferite de cele care-mi plac acum cand ma gandesc la capitala Austriei.

De exemplu, obisnuiam sa urasc mahalaua predominant turceasca in care locuiam. Nu ma intelegeti gresit, era un cartier decent, curat (cu exceptia duminicilor cand firma de salubrizare nu lucra) insa in timpul zilei era extrem de zgomotos datorita mini-bazarului care era la doi pasi. De fiecare data cand ma intorceam de la plimbare eram nevoit sa vad magazinul de arme care impartea un perete cu un magazin cu produse pentru copii, cele 3 magazine cu chinezarii, sa suport tipetele disperate, intr-o germana schimonosita a negutatorilor care incercau sa vanda fructe si legume la supra-pret si trebuia sa fiu atent sa nu scot vreo gogomanie pe gura cand intram in bloc, din cauza romanilor care detineau o cafenea la parter.

Acum insa imi lipseste agitatia descrisa mai sus. Dimineata era o priveliste frumoasa sa-i vezi pe turcaleti, invariabil detinatori de creasta pe post de podoaba capilara, cum lustruesc fiecare ardei in parte si-l aseaza ordonat in ladita de pe taraba, sa vezi corporatisti imbracati la 4 ace cumparand 2 banane de la taraba de alaturi, sa te minunezi de pustimea care nu stia cum sa faca sa iasa cat mai tare in evidenta. Toata aceasta forfota imi dadea un sentiment de liniste, de comfort, pentru ca stiam ca spre deosebire de ei eu aveam libertatea de a decide cum va decurge programul meu in ziua respectiva.

Cred ca am mai spus asta in articole anterioare insa ma uimeste cum uit sa apreciez si cele mai marunte lucruri care ma inconjoara. Imi este greu sa-mi amintesc daca m-am impiedicat vreodata in Viena din cauza denivelarilor din trotuar. Pe langa faptul ca in prima zi in Varsovia m-am impiedicat de vreo 5 ori (e vina austriecilor ca m-au invatat sa-mi tarasc picioarele) acum, odata cu transformarea ninsorii in ploaie constat ca a iesi afara si merge pe jos e o adevarata metoda de a-mi imbunatati conditia fizica si special detenta: n-am mai sarit peste o balta de cand am plecat din Iasi.

Concluzia e (ca sa nu va mai plictisesc prea mult) ca m-am atasat de Viena mai mult decat m-as fi asteptat. Inainte sa ajung acolo ma gandeam ca Iasul va ramane orasul meu de suflet insa ma tem ca lucrul asta s-a schimbat. Poate si datorita faptului ca in cele 18 luni din Austria m-am schimbat extrem de mult.

Uitandu-ma in urma pot spune fara retineri ca pana in prezent perioada Viena este cea mai frumoasa perioada din viata si pentru asta le sunt recunoscator tuturor celor care au contribuit (sper ca se stiu ei cine-s).

PS: La multi ani bro!

Austrieci vs. polonezi (primele impresii)

Adi — Thu, 03 Dec 2009 08:25:19 +0000

Anul trecut faceam o comparatie intre romani si austrieci si multe din comparatii au atras o atitudine interesanta din partea celor din jur. Poate ca eram eu prea vehement si poate ca bateam prea mult apa in piua cu romanii sunt nesimtiti, nepasatori, neproactivi. Cert este ca nu cred asta despre toti romanii, ci doar despre majoritatea lor.

In fine, acum a venit momentul sa compar experientele mele in Austria cu cele din Polonia si, pentru ca pana acum nu prea am avut timp sa fiu pus in situatii inedite, s-ar putea sa ma insel. Totusi sunt sigur ca unele lucruri coincid cu prima impresie.

Austriece vs. poloneze

Incep cu subiectul asta pentru ca am fost intrebat in mod expres. Ei bine, as putea zice ca nu-ti dai seama ca ti-a lipsit ceva decat dupa ce regasesti acel ceva. N-as putea zice ca mi-au lipsit femeile, pentru ca nu e cazul, insa in acelasi timp, de fiecare data cand aveam musafiri toti constatau ca austriecele sunt urate in marea lor majoritate. Eu inclinam sa nu fiu de-acord cu acestia, insa, odata ajuns in Varsovia mi-am dat seama despre ce vorbesc musafirii.

As indrazni sa zic ca fete mai frumoase decat polonezele nu sunt, insa s-ar putea sa fiu subiectiv pentru ca si Andra are alura de poloneza (ce ziceti, m-am scos?!). Cert este ca arata mult mai bine decat austriecele si, in acelasi timp mi se par putin mai rafinate decat romancele (cu alte cuvinte au mai putine pitipoance).

No emos allowed!

Spre deosebire de Viena, unde era imposibil sa nu dai nas in nas cu vreun emo, aici intr-o saptamana n-am reusit sa vad decat unul singur si ala putin rusinat de faptul ca e emo.

In acelasi timp lipsa turcilor cu mohawk e de-a deretul refreshing. Pe bune, creste mai extreme decat cele ale turcilor vienezi (va dati seama, si turci si vienezi in acelasi timp) n-am avut parte sa vad nici la NovaRock (unde ai crede ca se aduna toata floarea ce vestita).

Totusi, am o vaga impresia ca in Varsovia am mari sanse sa dau peste baieti buni rasi in cap si cu haine baggy.

Do you speak english?

Sincer sa fiu, bazandu-ma pe experienta de acum 2 ani, nu ma asteptam sa gasesc prea multi vorbitori de limba engleza. Cu toate astea, asteptarile mi-au fost depasite in Varsovia. Poate pentru ca am abordat mai mult tineri, sau persoane carora JD-ul le-ar putea cere sa stie o limba de circulatie internationala.

Cu toate astea nivelul la care polonezii vorbesc engleza mi se pare unul mediocru. De aici si o diferenta fata de austrieci. In timp ce acestia din urma, cand ii intrebi daca vorbesc engleza iti raspund aproape invariabil a little bit (prevenind astfel situatiile in care nu stiu cum sa-ti raspunda), polonezii care vorbesc engleza, indiferent de nivel, iti zic simplu yes! si apoi o dau intr-o balbaiala.

Apa de la robinet

Unul din lucrurile pe care le regret de la mutarea in Polonia este apa de la robinet care execrabila. In Viena am avut parte de cea mai buna apa pe care am baut-o vreodata si era conform specificatiilor: inodora, insipida si incolora. La polul opus e apa din Varsovia care are si gust, si miros si culoare (cateodata), fapt ce ne obliga sa apelam la deja celebrul PET de 5 litri.

Din cate stiu cam asa se intampla si in Romania, insa trebuie sa ma intelegeti, m-am obisnuit cu luxul de a avea apa de izvor la robinet.

Totusi in ceea ce priveste bauturile Polonia are avantajul ei. Fiind un Coca-Cola junkie, printre primele produse pe care le-am cautat in Carrefour a fost Coca-Cola. Nu pot sa spun decat ca e la jumatate de pret, adica la pretul pe care eram obisnuit sa-l platesc in Romania. Cu toate acestea tendinta e sa bem mai mult sucuri naturale care si ele sunt mai ieftine si putin mai diversificate. Cu aceasta ocazie mi-am adus aminte si de Tymbark, care aici e foarte raspandit (poate pentru ca e marca poloneza?!).

Mancarea

Ca sa fiu sincer n-am prea avut timp sa cercetez restaurantele luxoase. Fiind primele zile aici am fost concentrati mai mult pe a ne cumpara chestiile necesare in casa (farfurii, linguri, stiti voi), lasand mancatul pe planul secundar. Prin urmare n-am apucat sa vedem decat food-courturile din Galeria Mokotov (chipurile cel mai bun mall din Varsovia) si Arkadia (chipurile unul dintre cele mai mari malluri din estul Europei).

In primul rand trebuie sa laud Food-court Arkadia pentru cat de aerisit si bine organizat e. E perfect sa bei o cafea intr-o dimineata insorita de primavara. Trecand la aspectul mancare, spre deosebire de Viena unde din 5 fast-food-uri 2 sunt cu profil asiatic, 1 cu shaworma, 1 e McDonalds si celalalt e cu snitele, aici lucrurile stau putin altfel: grecesc, mexican, McDonalds/KFC/Burger King, produse pe baza de peste, asiatic, wiking si… cred ca-mi scapa cateva. Intr-un cuvant varietate nu gluma, iar preturile decente.

Ospitalitatea

Spuneam acum ceva vreme despre austrieci ca sunt mereu zambitori si o plimbare pe strazile aglomerate din Viena te lasa cu un sentiment de bunastare. Imi lipseste acest lucru in Varsovia. Oamenii nu sunt chiar atat de zambitori si de bine dispusi, nu-si manifesta dragostea fata de partener in vazul lumii, intr-un cuvant sunt ceva mai interiorizati.

Cu toate acestea insa, ii simt pe polonezi ceva mai aproape de mine, in sensul ca atunci cand le ceri ajutorul se citeste in mimica lor dorinta de a te ajuta cat pot ei de bine. Austriecii in schimb sunt ceva mai reci in ceea ce priveste asistenta acordata in caz de nevoie. E drept ca la ei lucrurile sunt ceva mai simple/logice si daca nu te descurci esti ori incet la minte ori turist/emigrant (situatie in care e mai bine sa fii incet la minte, avand in vedere adversitatea pe care multi dintre austrieci o resimt fata de emigranti).

Concluzie

Articolul asta nu-si propune sa raspunda la intrebarea unde e mai bine?, pentru ca e o intrebare prea generalista. Depinde ce vrei: daca vrei sa cheltuiesti cat mai putin, s-ar putea sa fie mai bine in Polonia (pentru ca preturile sunt mai mici), in schimb daca vrei civilizatie s-ar putea sa o gasesti mai usor in Austria.

Una peste alta, cel mai important e sa transformi orice experienta intr-un benefica (financiar, profesional, personal, nu conteaza) si cred ca in Varsovia nu ne va fi prea greu sa facem lucrul asta.

De la Viena la Varsovia, cu autocarul

Adi — Mon, 30 Nov 2009 07:00:45 +0000

Dupa cum spuneam in articolul anterior, recent am parasit Viena, in favoarea altei capitale europene, mai apropiata (ar putea crede unii) de nivelul Romaniei, Varsovia.

Variantele de transport dintre Viena si Varsovia nu sunt putine, dar nici ieftine. Cea mai suportabila e cea cu autocarul, care costa cam 38-43 de euro (in functie de varsta si de numarul de bagaje). Asta e si motivul pentru care am optat pentru aceasta varianta, avand in vedere ca intr-o saptamana trebuie sa ne intoarcem pentru cateva zile in orasul care ne-a fost gazda pentru un an si jumatate.

Drumul dureaza cam 12 ore, autocarul pornind pe la 21:00 din autogara Eurolines din Viena. Desi mai putin pitoresc decat ruta Iasi-Bucuresti (din punctul de vedere al profunzimii discutiilor dintre sofer si pasageri), au fost cateva evenimente care au animat cumva o calatorie ce avea sa fie in marea ei majorita o lupta cu imposibilitatea de a dormi intr-o pozitie cat de cat comfortabila.

Prima dintre intamplari e legata de doamna care s-a asezat pe scaunul din fata mea. Fiind singura pe 2 locuri, a gasit de buna cuviinta sa se intinda lasciv cu un picior pe cel de-al doilea scaun, sigurandu-se ca si-a lasat (pe spate) spatarul scaunului principal la maximum. Beneficiind de o inaltime moderata, va puteti imagina ca resimt o oarecare jena asupra genunchilor cand se intampla asta, iar Andra, citind pe fata mea chinurile prin care aveam sa trec a incercat sa-i explice respectivei ca ar fi frumos din partea ei sa-si ridice putin spatarul. Reactia ei: priceless. Cu o seninatate debordanta ii spune: Tu ai o problema, nu eu. Rezolvati-o singura!. Amandoi am ramas impietriti. Am mai avut totusi energie sa-i scutur putin spatarul astfel incat sa-si dea seama ca daca vrea sa doarma problema e a ei nu a noastra.

A doua intamplare s-ar fi putut transforma intr-o aventura de zile mari. Abia cand am ajuns in Katowice aveam sa constatam ca trebuie sa schimbam autorcarul. Insotitoarea de bord (poloneza de origine) nu stia engleza, noi nu stim poloneza (inca) asa ca a fost nevoie de presupunerea unui pasager ca sa ne dam seama ca trebuie sa ne urcam in celalalt autocar. Partea buna a fost ca transferul bagajelor l-au facut soferii, ceea ce ma face sa cred ca daca nu am fi urcat in autocarul de Varsovia, noi am fi ajuns in Cracovia si bagajele ne-ar fi asteptat tacticos pe un peron la 3 ore departare.

Totusi am ajuns cu bine la destinatie, nerabdatori sa intram in posesia noului apartament.

PS: Austostrada (daca se poate numi asa) din Cehia e ca un drum de tara. In Varsovia in schimb soselele sunt impecabile, dar cu toate astea se sta bine in trafic.

Dilema de expat (revolutii)

Adi — Sat, 03 Jan 2009 11:00:52 +0000

In vara, cand abia ma mutasem in Viena dilema era una banala: unde sa ma tund, dilema la care am gasit un raspuns pe masura – tin sa mentionez ca la Maviov m-au tuns la fel de bine cum ma tund eu (da, ordinea in care am pus termenii comparatiei e intentionata).

Acum insa dilema este una mai profunda: m-am bucurat sa ma intorc la casa natala pentru 2 saptamani, sa-mi revad familia si prietenii insa mereu m-am gandit la acasa. Nu pentru ca nu m-as fi simtit bine aici (dovada estimarea de 10 kilograme in plus pe care le-am primit cadou de Craciun) ci pentru ca imi lipsea ordinea, linistea si relaxarea de-acasa.

Maine la 17:00 (ora Romaniei) ar trebui sa fiu in Viena, asta daca CFR-ul n-are intarziere mai mare de 1 ora jumatate si daca feroviarii maghiari nu repornesc greva si o parte din mine ma face sa zic ca abia astept sa ajung. Alta parte din mine e mai trista pentru ca o perioada destul de lunga ma voi vedea cu apropiatii doar pe Messenger, Twitter, Flickr sau blog.

Asta e dilema: sa-mi para rau ca ma despart de cei dragi pentru mai mult de 3 luni (probabil) sau sa ma bucur pentru ca ma intorc intr-un loc mai linistit, mai curat, mai acasa?

Imi urez drum bun!

Pretul brazilor de Craciun

Adi — Thu, 11 Dec 2008 05:00:54 +0000

Citeam zilele trecute pe un feed, imi cer scuze ca nu mai tin minte care, cum ca in Iasi pretul brazilor incepe undeva pe la 100 ron, adica aproximativ 30 de euro. Imi aduc aminte ca si anul trecut tot cam pe-acolo incepeau preturile brazilor ok, pret care mi se pare totusi cam ridicat.

Daca atunci judecam doar dupa calitatea pomului de Craciun, acum judec si dupa preturile de aici, din Viena care arata cam asa: cel mai ieftin brad (de 0.5m) este 11 euro, cel mai scump (de 3 metri) este maxim 65 de euro. Sunt convins ca nu arata impecabil, insa judecand dupa puterea de cumparare, mi se pare un chilipir (in Viena) sa-ti iei un brad de 3 metri, frumos si bogat.

La asta se adauga si faptul ca un brad artificial costa cam 20 de euro (model maricel si frumusel).

Acum va intreb: ce are in plus bradul romanesc fata de ala austrica de cost de 3 ori mai mult? E de aur? Face mancare? Spala? Macar se impodobeste singur?

Viena – lucruri pe care nu le-am facut inca

Adi — Sat, 06 Dec 2008 07:00:21 +0000

Am vazut destul de multe in Viena. Am enumerat o parte dintre acestea, o parte le-am tinut pentru mine ca sa am ce sa povestesc si pe viu.

Stiu insa ca mai am destul de multe de vazut/facut aici, activitati pe care le-am lasat pentru mai tarziu din varii motive (cel mai important fiind timpul).

In primul rand ma gandesc sa merg la Haus des Meeres. E vorba de un acvariu construit intr-un turn anti-aerian din al doilea razboi mondial. Actualmente sunt folosite doar 9 etaje (4 etaje expozitia in sine, al 5-lea casa tropicala iar restul pana la 9 istoria turnului). Au si rechin, au si terasa langa rechin, au si caluti de mare… au de toate. Un adult trebuie sa plateasca 11.30 euro, dar cel mai interesant mi se pare biletul pe un an care costa 25 de euro (biletul de 30 de euro de la Tiergarten deja a devenit profitabil).

In al doilea rand vreau sa merg in Donauturm, echivalentul Turnului Televiziunii din Berlin, al Turnului Eiffel din Paris etc. Are 252 de metri si este al 66 turn din lume, din punct de vedere al inaltimii. Partea care-mi place cel mai mult la turnul asta este ca cele 2 restaurante (la 160 si la 170 de metri inaltime) sunt rotative. Unde mai pui ca poti face si bungee-jumping?! Din cate am inteles si asta e cu taxa de intrare, care costa 5.50 euro pentru adulti.

In al treilea rand abia astept sa se deschida patinoarul din fata primariei – Wiener Eistraum. Asta se va intampla pe 23 ianuarie si va tine pana pe 8 martie, va cuprinde atat o portiune din piata primariei cat si alei din parc.

2B+C la nivelul urmator

Adi — Tue, 02 Dec 2008 05:00:35 +0000

Stiti care e diferenta intre Romania si lumea civilizata? In timp ce in Romania se mai gasesc inca biscuitii 2B+C (cine ar fi crezut ca 2B+C vine de la 2 biscuiti cu crema intre?!) in Austria, spre exemplu, se mananca Oreo. Tot un fel de 2B+C, numai ca biscuitii sunt negri, iar crema este de un alb imaculat.

Astazi am dat peste varianta de Oreo invelita in ciocolata cu lapte si e atat de buna incat… incat am simtit nevoia sa impartasesc.

World’s favorite cookie, indeed!

Palma intelectuala a zilei

Adi — Wed, 26 Nov 2008 08:39:11 +0000

Suna ciudat, dar vine din englezscul “intellectual slap” si ar trebui sa reprezinte ceva banal care totusi imi sparge balonul de sapun in care traiesc.

Astazi, palma este data de BHD, adica valuta din Bahrain, numita si dinar. De ce? Pentru ca e de 2 ori mai puternic decat euro, adica 1 dinar costa 2 euro.

Si de aici am ajuns sa-mi pun niste: oare la arabi cat de criza e? Oare n-ar fi mai interesant (din punct de vedere financiar) in Bahrain decat in Europa?

Apropo, acum cica sunt 30 de grade acolo, la Viena ninge…

Christkindlmarkt

Adi — Mon, 17 Nov 2008 10:34:39 +0000

Christkindlmarkt este targul de Craciun din Viena, destul de cunoscut si pe la noi pentru frumusetea aparte.

In casutele de lemn, ornate cu brad, beculete si ghirlande gasesti de la vin sau punch fiert, trecand pe la gogosi, covrigi si si alte dulcuri care-ti fac cu ochiul, pe la cartofi copti umpluti cu carne de toate felurile si pe la carnti, pana la globuri si ornamente de brad.

Lume multa, preturi putin peste medie, copii fericiti care alearga de colo-colo ca sa vada ce sa mai treaca pe lista mosului, miresme care te imbie sa renunti la dieta si… spiritul Craciunului inca de la jumatatea lui noiembrie.

Imi place inclinatia austriecilor spre traditii, incercarea de a-si promova mancarurile si bauturile in detrimentul shawormelor si a hamburgerilor, imi place bunul gust si dorinta de a face din chioscul tau cel mai frumos chiosc al targului.

O alta parte interesanta a targului este faptul ca e imprastiat prin tot orasul. Cea mai mare aglomeratie de chioscuri e in fata primariei, dar le poti gasi si prin alte zone, in cazul in care aglomeratia de-aici nu-ti face bine.

Clientul nostru stapanul nostru

Adi — Tue, 28 Oct 2008 09:00:59 +0000

Nu sunt intru-totul de acord cu zicala de mai sus. De foarte multe ori, mai ales in domeniul in care activez, clientii sunt niste necunoscatori care nu stiu ce vor si de ce vor, dar cu toate astea trebuie sa le faci pe plac pentru ca arta nu trece prin stomac.

Totusi exista situatii cand clientul trebuie sa fie stapan. Una dintre aceste situatii este des intalnita in supermarket. Cand ai o singura casa de marcat deschisa si coada numara peste 10 persoane e de bun simt sa deschizi si o a doua casa.

Aseara eram in Billa si pentru ca era ora la care iese lumea de la serviciu, incepea sa se aglomereze. Nimeni nu cupara mult, dar erau multe persoane. La un moment dat o voce din spate striga ceva despre cealalta casa si intr-un minut apare o persoana care incepe sa primeasca clientii si-acolo. In 10-15 minute tot magazinul s-a golit de clienti, iar personalul a putut respecta ora de inchidere.

Imi aduc aminte vinerea cand mergeam la cumparaturi cu ai mei si desi in magazin erau deschise doar 5 case de marcat (din 10) si cozile ajungeau printre rafturile cu produse nimeni nu se sinchisea sa mai deschida o casa, asta in conditiile in care vociferarile capatau consistenta scandarilor de pe stadioane.