Idei Geniale » trenuri

Sentimente amestecate

Adi — Tue, 30 Mar 2010 07:00:20 +0000

Ma simt fericit. Cand sunt in Varsovia, sau cand eram in Viena, si mai erau cateva zile pana la marele moment simt o stare asemanatoare celei pe care o simteam cand eram mic si urma sa merg in excursie cu clasa, sau cu parintii la mare sau in orice alta calatorie intr-un loc nou, nemaivazut. Cu o noapte inainte nu pot sa dorm si reusesc sa inchid ochii abia cu 1-2 ore inainte sa fie nevoie sa ma trezesc. E un semntiment placut pe care as vrea sa-l simt constant in legatura cu lucrurile pe care le am de facut zi de zi.

Zborul cu avionul dureaza 1-2 ore. Printe pasageri se numara si un cetatean de etnie roma care poarta niste bratari metalice, legate intre ele, la ambele maini. Aterizam in praful, caldura si mirosul de transpiratie din mandra capitala a patriei natale. Nu imi propun sa scriu din nou despre cat de urat e aici la voi si cat de bine e acolo la noi. Toate locurile de pe platena au avantaje si dezavantaje, doar ca tot timpul voi spera ca in tara in care m-am nascut si m-am format ca om avantajele sa fie mai vizibile si mai multe. Revenind… aterizez in Bucuresti si ma lovesc de chestii care odata, nu de mult, mi se pareau firesti si care acum ma scot din sarite. Un tren express din Otopeni pana in Bucuresti Nord care dureaza o ora si care intarzie, un sofer nesimtit care ia spaga de la o batranica pentru a-i cara geamantanul pana la tren si asa mai departe.

Urmeaza gara Bucuresti Nord, probabil cea mai mare si mai aglomerata gara din tara: femei de servici mizerabile, calatori nespalati, vanzatoare de bilete plictisite si indispuse, McDonald’s supra aglomerat (in a carui buda nu reusesc sa intru niciodata). Ne urcam in supra-evaluatul inter-city Bucuresti-Suceava: aglomeratie, manele, un homless care vrea cu tot dinadinsul sa ma ajute sa urc geamantanele, scaune roase si lipsa spatiului pentru a ne pune bagajele. O individa s-a asezat pe locurile noastre din motive care ma depasesc – erau la fel de aglomerate ca si lucul pe care-l avea ea inscris pe bilet). E ciudat cum de fiecare data cand ii spui unui om ca s-a asezat pe locul tau se supara.

Langa noi niste educatoare cu pretentii povestesc despre cum au intrat in posesia povestii povestilor (aia de Ion Creanga) si nu inteleg faptul ca pentru a nu mai avea ele aer conditionat ar insemna sa-i priveze pe toti calatorii din compartiment de racoarea necesara.

Peste vreo 3 ore ajugem la Focsani, statie in care se mai elibereaza vagonul. Acum imi permit sa-mi scot laptop-ul si sa dau film (cumparat de pe iTunes, desigur). In fiecare separeu al vagonului este cel putin o persoana care face acelasi lucru. Spre deosebire de mine majoritatea au internet mobil, prin urmare se uita pe Facebook la pitipoance sau vorbesc pe Messenger cu amicii. Un batranel, care a stat tot dumul aproape de vorba la telefon, pe hands-free cu un partener de afaceri observa ca tinerii din ziua de astazi stau prea mult pe calculator – cred ca e mai bine asa decat sa-si piarda vremea prin niste bodegi obosite.

Ajungem extenuati in Iasi. Eu ma intreb, cumva stupefiat, de ce e nevoie ca trenul sa opreasca si in Nicolina. Nu am inteles niciodata. Nu e ca si cum Iasul ar fi un oras de 1 milion de locuitori care sa-ti rapeasca peste 1 ora din viata pentru a-l strabate. In fine, e neimportant. Mai importanta e revederea cu cei care ne asteapta entuziasti. Facem o gluma, doua, dupa care ne indreptam spre casa.

Aici, dupa entuziasmul de dinainte de calatorie si dupa dezolarea din timpul calatoriei, apare alt sentiment. Ma simt bine in casa in care am copilarit timp de 23 de ani. Desi mult schimbata fata de cum era cand eram mic, ma simt la fel. Parintii ma asteapta cu mancarea pe care cred ei ca mi-as dori-o. E delicioasa, dar dupa 12 ore de drum prin praf, caldura si pe scaune incomfortabile, nu pot sa mananc prea mult.

Ma duc la culcare, nu ca de obicei in camera mica (dormitorul pe care-l imparteam acum ceva vreme cu fate-miu) ci in sufragierie (camera de zi), acolo unde se culcau musafirii cand eram mic.

Notiunea de online nu exista la CFR

Adi — Fri, 13 Mar 2009 13:01:22 +0000

De luni CFR lanseaza un serviciu de rezervare online a biletelor de calatorie. Foarte frumos si civilizat ar zice unii, numai ca, dupa ce arunci ochiul peste metodologie iti dai seama ca problema care ar fi trebuit rezolvata nu a fost rezolvata.

De luni asadar, o sa poti rezerva cu maxim 30 de zile inainte un bilet, bilet pe care va trebui insa sa-l ridici cu minim 2 zile inainte de la agentie (adica da ca tu iti iei bilet pentru data de 17 si nu te-ai dus cel tarziu pe 15 sa ridici biletul, ramai fara el). Pentru toata poveste asta vei plati in plus. Pentru descrierea completa puteti citi PDF-ul de la CFR.

Problema pe care un sistem de rezervare/cumparare online (in mod normal) ar fi necesitatea (adica sa nu mai fie nevoie) de a te prezenta la agentie pentru a achizitiona biletul, economisind astfel timp si bani. Beneficiile prestatorului ar fi ca nu ar mai trebui sa plateasca niste babe sclifosite care nu stiu pe ce lume traiesc, ca ar putea inchiria sedii mai mici, ca s-ar putea mandri ca face economie de curent electric etc.

In timp ce scriu acest articol incerc sa-mi dau seama de ce este util sa-mi pot rezerva un bilet (doar pe trafic intern) cu 30 de zile inainte cand eu tot trebuie sa fiu la casa de bilete cu 2 zile. Nu e ca si cum trenurile ar fi atat de aglomerate incat sa nu gasesti loc in ele. Poate ca la cuseta/vagon de dromit, dar atat. In rest… sunt convins ca se gaseste un loc (mai ales ca sistem de alocare a locurilor e total stupid – daca ei cumpar bilet de la Iasi la Vaslui intr-un tren care merge pana in Bucuresti, locul acela nu este dat altcuiva de la Vaslui la Bucuresti).

Asadar, rezervarile online de la CFR sunt de fapt tot offline…

Ca sa evitam comentarii de genul “altfel nu se poate” o sa dau un exemplu la indemana: regia de transport public din Viena iti da voie sa cumperi bielete online, pe care le printezi tu, unde ai chef. Asta e foarte util mai ales pentru turisti, care-si pot cumpara biletele inca dinainte de a ajunge in Austria, luandu-si astfel de-o grija.

Cati ani o sa mai dureze pana cand institutiile statului o sa intelegea ce inseamna de fapt online?

Mersul trenurilor internationale – quick tip

Adi — Tue, 21 Oct 2008 07:00:43 +0000

Imbecilii cu acte care se ocupa de online la CFR sunt de pe alta planeta. In loc sa ofere informatii utile celor 12.000+ vizitatori unici din ultimele 24 de ore (conform trafic.ro) ei baga adsense peste tot pe unde pot. Sunt curios totusi unde intra banii din click-uri?

Nu prea ai sanse sa afli cum functioneaza trenurile internationale pe teritoriul Romaniei de la ei, pentru ca daca pe ei nu-i intereseaza, atunci pe cine?

Prin urmare, sub egida Idei Geniale to the rescue, va prezint site-ul www.dbahn.de. Cred ca este site-ul Cailor Ferate Germane (DBahn – Deutsche Bahn, Trenuri netesti), un site care desi nu are inca varianta in romana, are in engleza.

Interesant este ca functionaresele de la Agentiile CFR folosesc tot o aplicatie construita de DBahn, ceea ce ma face sa cred ca e destul de sigura sursa de informatie.

Calatorie placuta!

PS: Chiar mi-ar placea sa vad un reportaj la TV despre cum isi monetiteaza institutiile statului site-urile.

Am ajun acasa

Adi — Tue, 21 Oct 2008 05:00:37 +0000

In caz ca nu v-ati dat seama, am ajuns acasa, in Viena. Asta s-a intamplat inca de duminica seara dar mi-a fost relativ lene sa povestesc drumul. Acum nu-mi mai este.

Asadar, am pornit cu trenul foameni de la Iasi spre Timisoara cu oprire in Deva, de data asta din postura de posesor al unui bilet la vagon de dormit clasa I. Compartimentul cu 2 paturi in care mi-am petrecut noaptea arata bine: curatel, functionau aproape toate intrerupatoarele, geamul se inchidea si se deschidea dupa bunul plac… ce mai… o minune. Problema a fost ca din ora in ora (cam asta e frecventa statiilor) ma trezeam pentru ca amicul conductor (sau cum se mai cheama functia respectivului) parca uita ca urmeaza o statie si punea cate o frana brusca. La un moment dat eram la un pas sa cad din pat.

In fine, spre dimineata m-am trezit de-a binelea si am constatat ca trenul in care ma aflam are o minunata de intarziere de 20 de minute, ceea ce ma punea in imposibilitatea de a prinde trenul catre Budapesta (care in mod normal ar fi trebuit sa ajunga in Deva la 15 minute dupa trenul Iasi-Timisoara, dar acum ajungea, pe hartie, cu 5 minunte inainte). Nu ar fi fost o mare problema daca n-ar fi insemnat sa astept pana la ora 14:07 in deva pentru un tren catre Budapesta si apoi sa sper ca in capitala Ungariei o sa prind ceva rapid catre Viena.

Totusi am dat cateva telefoane si am aflat ca mirificul tren al foamei urmeaza sa stationeze 13 minute in Simeria si ca Bucuresti-Budapesta trece prin Simeria, ceea ce insemna ca as fi putut recupera cele 5 minute intarziere.

Ajuns in Simeria vorbesc cu persoana care administra vagonul de dormit in care ma aflam ca am de gand sa cobor sa intreb despre trenul catre occident pe care-l urmaream si imi spune ca are grija sa nu plece trenul fara mine. Cobor asadar si intreb pe un tip in uniforma albastra despre care credeam ca ar trebui sa stie mersul trenurilor, dar se vede treaba ca degeaba ii spune impiegat. Totusi cand pun piciorul sa ma urc resemnat in vagon aud glasul rotilor de tren si pe un nene care imi susura suav in ureche faptul ca trenul de la Bucuresti spre Budapesta urmeaza sa soseasca in statie la linia 3.

Evaluez rapid situatia: am de luat un rucsac de 70L prin ochi si un rucsac de laptop din compartimentul care se afla la jumatatea vagonului si sa ajung la linia 3, eu aflandu-ma la linia 5, toate astea in 3-5 minute, timp in care trenul spre Deva ar fi putut sa plece.

Imi iau inima in dinti, imi imaginez ca am baut un bax de RedBull si pornesc in actiune. Cum am o putere de autosugestie nemaipomenita am reusit chiar sa ajung in ipostaza de a astepta trenul Bucuresti-Budapesta.

M-am urcat asadar in tren, bucuros ca nu o sa trebuiasca sa astept o zi printr-un oras uitat de vreme precum Deva. Despre vamesii unuguri n-o sa spuns ca li se potriveste denumirea de ungur bulan. In fond si la urma urmei, care sunt sansele ca o persoana care-i intinde un pasaport pe care scrie cu litere de-o schioapa ROMANIA si la rubrica nationalitate scrie ROMANA sa nu stie maghiara. Asadar tu, granicer la granita dintre Ungaria si Romania nu ai decat sa i te adresezi in ungureste, de 2 ori si abia apoi sa-ti aduci aminte ca stii romana la perfectie.

Nu o sa dau atentie nici faptului ca intrebarea ce sa faceti acolo? mi se pare in plus, pentru ca pot sa-i spun aluia ce vreau, ca tot n-are ce sa-mi faca, sau ca intrebarea unde calatoriti? este degeaba pentru ca sunt cetatean al Uniunii Europene si pentru ca am voie sa calatoresc cam pe unde vreau fara sa mi se ceara socoteala.

Au trecut 4 ore si inca vreo 20 de minute intarziere si am ajuns in Budapesta. Gara mi s-a parut micuta, dar totusi frumoasa, motiv care-mi impune sa-mi stabilesc drept obiectiv sa vizitez odata-si-odata orasul.

De la Budapesta la Viena n-au mai fost vamesi, doar un controlor care facea haz, impreuna cu niste turisti americani si unii nemti de Caile Ferate maghiare pentru ca in mod normal trebuia sa fie vagon de clasa II dar ei au pus de clasa I si pentru ca au dat niste locuri inexistente.

Ma bucura ca am reusit sa vad Ungaria si o parte din Austria din tren, sunt cateva peisaje nemaipomenite, iar apusul din Austria, vazut printre turbinele eoliene plantate razlet pe ogoarele saracilor fermieri austrieci… de nepretuit.

8 metode de a-ti imbunatati calatoria cu trenul

Adi — Mon, 20 Oct 2008 07:00:09 +0000

Pot spune ca am ceva experienta de mers cu trenul. N-am incercat inca sa merg cu Transiberianul, insa am petrecut pana la 36 de ore pe tren. Pe parcursul calatoriilor am observat la mine, dar cel mai important la altii moduri in care isi fac calatoria mai usoara.

1. I-ati loc la cuseta

Chiar daca e la 6, 5 sau 2 locuri, la cuseta e mai odihnitor decat in compartiment. Riscul este sa ai drept colegi de cuseta niste sforaitori, insa e un risc asumat si usor de eliminat daca ai o pereche de casti comode pentru somn.

2. Pune intrebari

E important sa stii in fiecare clipa unde esti si ce intarziere are trenul. Un mers al trenurilor te-ar putea ajuta sa stii ruta si orele de oprire si, nu in ultimul rand, sa stii statiile comune cu ale trenului in care trebuie sa te urci la un moment dat.

3. Socializeaza

Timpul trece mai repede cand discuti cu cineva despre cai verzi pe pereti. Mai mult ai mari sanse sa afli povesti foarte interesante.

4. Poarta o carte cu tine

E o varianta de back-up a socializarii. Pe distante lungi sunt sanse mari sa ramai singur in compartiment si atunci trebuie sa-ti omori timpul cu ceva. Revista nu e o solutie pentru ca are prea putin continut si prea multe imagini. Iti trebuie ceva mai stufos.

5. Mananca si bea

Nu e o problema daca bei si mananci pe tren. Experienta drumului in Polonia imi spune ca e chiar indicat sa te hidratezi. Problema e cand mancarea ta contie invariabil usturoi sau alte mirodenii care emana un miros nu tocmai placut. Ca bautura as recomanda apa, pentru ca tine de sete si nu iti provoaca stari halucinatorii.

6. Descalta-te

Daca nu-ti miros picioarele e in regula sa o faci, mai ales pe distante lungi. Oricine calatoreste mai mult de 7 ore pe tren s-ar descalta, problema e ca toti se tem de ce va spune colegul de compartiment.

7. Acorda-ti timp

Daca trebuie sa schimbi trenuri pentru a ajunge la destinatie, alege-ti trenuri intre care exista cel putin o ora diferenta. Intarzieri au toate trenurile, peste tot, nu numai in Romania.

8. Priveste pe geam

Este motivul pentru are de multe ori as alege sa merg cu trenul si nu cu avionul. Peisajele sunt mult mai interesante la nivelul solului decat de la inaltime.

Criza de epilepsie

Adi — Wed, 15 Oct 2008 09:00:12 +0000

Pe drumul de la Deva la Iasi am asistat la un episod mai putin placut, dincolo de jeg, miros si alte povesti.

Desi am auzit despre crizele de epilepsie si am o vaga idee cum se manifesta boala, nu asistasem pana atunci la asa ceva. La un moment dat am auzit un fel de cearta intre o tipa si controlor, tipa a inceput sa se zbata parca si sa-l striege pe prietenul/fatele/tatal ei. Incerca parca sa fuga din cauza ca nu avea bilet. Asta a fost si senzatia controlorului care pentru cateva clipe a incercat sa riposteze comportamentului fetei din fata lui, dar apoi si-a dat seama ca problema este dincolo de biletul de calatorie.

Era clar ca nu stia ce sa faca nici el, nici pasagerii. Asta m-a facut sa ma intreb daca controlorii CFR au pregatire pentru a acorda primul ajutor, daca exista trusa de prim ajutor in trenuri astfel incat calaltorii sa fie intr-o oarecare siguranta cat timp calatoresc.

Imi pun intrebarea asta pentru ca pe un tren personal n-ar fi o problema, dar sunt trenuri care circula pe distante lungi fara sa opreasca facand astfel imposibila interventia unui echipaj mediacl specializat.

Unde ar trebui sa invatam sa acordam primul ajutor medical? In scoala? Nu cred, pentru ca acolo nu avem timp nici macar sa facem sport (dar ar trebui sa avem timp pentru ora de educatie sexuala, pentru ora de dirigentie si pentru alte chestii neinteresante – pentru mine muzica este neinteresanta de exemplu, ar trebui sa pot sa-mi aleg sa fac mai mult sport decat sa invat istorie muzicala).

Revenind la epilepsie incercand sa aflu ce trebuie facut in cazul in care asisti la un astfel de eveniment nedorit, lucrurile sunt simple: indeparteaza persoana bolnava de obiecte ascutite, intinde-o in pozitia din imaginea alaturata, punandu-i ceva moale sub cap, nu incerca sa-i tii limba (sau alte povesti populare) pentru ca exista riscul sa faci si mai rau. In momentul in care persoana incepe sa horcaie poti deduce ca activitatea neuronala revine la normal. Daca o astfeld e criza tine mai mult de 5 minute sau revine in valuri, e cazul sa chemi salvarea.

[Photo: Wikipedia]

Pe tren din Deva la Iasi

Adi — Fri, 10 Oct 2008 07:00:49 +0000

Drumul cu trenul foamei (Timisoara-Iasi sau Timisoara-Galati) e o experienta initiatica intotdeauna. Nu se poate compara cu nimic.

As scrie degeaba de mizeria, frigul si intunericul din trenurile astea. Sunt lucruri despre care se stie si pe care nimeni nu le va indrepta prea curand. Orban doarme, OPC doarme, toata lumea doarme

N-am ce sa povestesc mai mult!

Din trenul Viena – Bucuresti

Adi — Thu, 09 Oct 2008 05:00:36 +0000

Care-i primul lucru pe care si-l ia romanul plecat la munca in Italia in bagaj?

Ca sa nu va tin in suspans pana la blogmeet va zic eu: salamul cu usturoi. Asta nu e tot! Pentru ca e grabit si foarte ocupat, nu-si face senviciurile de-acasa, si le face in tren mireasma dragostei imprastiind.

Urc in vagonul CFR proaspat renovat (serios, arata acceptabil) dar populat cu romani de culoarea mahonului. Dupa trepte ma astepta un obstacol si mai delicat. Cineva a avt bunavointa sa desfunde WC-ul, dar s-a plictisit la mijloc si-a lasat tot ce-a gasit acolo (adicatelea in WC) pe coridor.

Merg ce merg si aud niste oracaituri. Era un (aproape) nou nascut care isi cerea dreptul la igiena si conditii de transport demne de un nou nascut, dar masa i le viola (drepturile). Pana la urma s-a potolit, asta chiar in clipa in care am intrat in compartimentul meu (luat pe persoana fizica, vorba unui intelectual inca in viata).

Imi asez bagajele pe unde gasesc pentru ca cei 4 romani care n-aveau locuri in compartiment, in loc sa-si cumpere bilete cu loc si-au luat bagaje. In fine, ies sa ii zic Andrei toate cele ce se spun persoanei iubite si cand ma intorc, stupoare: un compartiment semi-civilizat care mirosea a nimic, s-a transformat in nici 5 minute intr-un fast-food dintr-ala de gara gen Pascani, cu salam de usturoi pe post de hamburger.

Dupa ce s-a terminat procesul de realizare a senviciurilor s-a trecut la activitati superioare: vodka. E drept ca era mai decenta decat cei 2 litri bauti in cana de metal de catre niste tovarasi polonezi acum un an, dar…

Apoi a inceput adevarata crima: discutia despre mancare, despre tortelini despre faptul ca italienii nu mananca bine, dar asa prost cum mananca traiesc mai mult decat romanii, care slava Domnului, numai produse baga pe orficiul bucal.

Din vorba in vorba ajungem la civilizatie (ciudat pentru ca discutia se purta cu niste oameni care inca mai cred ca usturoiul intareste sistemul imunitar) si la tot felul de povesti. De la civilizatie ajungem la agricultura. Unul se plange ca statul nu-l ajuta sa cultive pamantul. Dupa ce ii aduc aminte ca a primit niste ajutoare totusi de la stat, se plange ca statul ii cumpara recolta la pret mic. Pentru a ma asigura ca mi l-am facut prieten pe vecie il intreb: pai si cu slanina in pod si cu buzele unse?!.

Apoi am inceput sa-i povestesc despre finantari, despre mentalitatea proasta a romanilor care asteapta sa le cada din cer etc. Dupa 2 minute discutia s-a incheiat? S-o fi suparat oare pe mine?

Urmatoarele 25 de ore

Adi — Wed, 08 Oct 2008 10:00:27 +0000

Incepand cu ora 19:48 voi calatori cu trenul aproximativ 25 de ore, cu o pauza de 3 ore in Deva, unde planuiesc sa halesc ceva si sa-mi cumpar bilet spre Iasi.

Ca si anul trecut cand ma intrebam ce naiba o sa fac 42 de ore pe tren, m-am intrebat si anul asta, insa de data aceasta aveam mai multe variante pe langa citit si holbat pe geam. Cel putin in primele 12 ore.

Asadar, daca am norocul sa am priza in compartiment pe ruta Viena-Iasi voi privi niste filme downloadate in prealabil, voi juca FIFA 09 si voi citi niste feed-uri. Sper sa prind si putin somn si poate o discutie interesanta cu vreun romanas venit pe la munci in tari civilizate.

Era sa uit ca o sa pot asculta muzica la minunatul iPod.

Ne vedem in Romania!

PS: Marius, Gabi, ne intalnim miercuri seara la o bere pe undeva? Restul care ma citesc si vor sa aud povesti nemuritoare sunt si ei invitati!

PS2: Cum dracu e posibil ca 2 tari sa le traversez in 12 ore si din Deva pana in Iasi sa fac 14?! Avem o tara mare si frumoasa… pacat ca e locuita!

Cand va intra CFRul in randul lumii?

Adi — Tue, 07 Oct 2008 07:00:10 +0000

Nu ma refer la echipa de fotbal, pentru ca aia lasa senzatia ca au intrat. Ma refer efectiv la Caile Ferate Romane care se incapataneaza sa ramana la o tehnologie din evul mediu.

Sustin acest lucru pentru ca in timp ce alte institutii ale statului lasa impresia ca se straduiesc, astia tot imbecili au ramas. Cum dracu’ e posibil ca in Romania anului 2008 sa nu poti face rezervare online pentru un bilet de tren?

Dar ce zic eu aici sunt convins ca re rocket science chiar si pentru un ministru care pana mai deunazi se temea de bloguri. Da bre Orbane, la tine ma refer, ca se pare ca esti ministru transpoturilor ca sa-ti plimbi curul pe la tot felul de conferite si sa dai mana cu Geoana si restul berbecilor, nu ca sa faci ceva cu mizeria de minister pe care o conduci.

Nu numai ca nu poti face rezervare pe internete, ca la prostii aia din vest care mai-mai ca te roaga sa cumperi online, numai ca sa nu mai plateasca ei niste grasune inculte care sa stea la ghisee, dar nici macar telefonica nu poti face.

Ce sens are sa faci rezervare daca tot trebuie sa te duci la Agentia CFR? Nu e ca si cum m-as duce sa-mi cumpar bilet? De ce se mai cheama rezervare?

Bai astia care va plangeti ca nu aveti autostrazi, voi va dati seama ca n-o sa aveti niciodata intr-o tara in care nici cu trenul nu poti circula? Serios acum, daca o infrastructura care e relativ usor de mentinut nu functioneaza decent, dara-mi-te niste kilometri de covor asfaltic, pe care mai trebuie sa-i vopsesti, sa-i speli etc.?

Sa va mai zic ca in toate tarile civilizate poti sa vezi variante de calatorie internationale, pe cand in Romania nu?