A venit primavara si in Varsovia. Cu vreo 2 saptamani de intarziere, ce-i drept, insa incep sa simt ca atmosfera tot mai apasatoare datorata cantitatii prea mari de zapada se va schimba in bine. Cu ocazia asta am decis sa mergem intr-o plimbare intr-unul din parcurile din Varsovia. Demn de mentionat este ca pe cat de mare este orasul, pe atat de mari sunt si parcurile.
La Wilanow am ajuns usor: sunt cel putin 3-4 autobuze care au ca destinatie finala Wilanow si, mai mult, mojoritatea trec pe la gara centrala. Drumul dureaza cam 30 de minute insa, spre deosebire de strazile din estul Varsoviei, strazile din Mokotov si Wilanow sunt mai placute ochiului.
Palatul Wilanow seamna foarte mult cu Schloss Sanssouci din Potsdam sau cu Schoenbrunn din Viena; este mai mic decat oricare dintre cele doua palate mentionate anterior, dar curtea, desi la randul ei mai putin intinsa ca si suprafata, are un specific aparte. In timp ce Sanssouci sau Schonbrunn au alei largi care se intersecteaza in unghiur drepte si copaci decupati care creeaza impresia unor tuneluri verzi, Wilanow aduce mai mult cu un crang in mijlocul orasului: copaci lasati sa se dezvolte dupa bunul plac, un lac alimentat de un rau venit de nu stiu unde si un ponton de care zac agatate 2 baracute nerabdatoare sa iasa in larg imi reamintesc faptul ca precizia specific nemteasca se sfarseste odata cu peretele din spatele al palatului.
Intregul complex e in curs de renovare (din cate am inteles cu fonduri de la Uniunea Europeana) prin urmare n-am putut evita nisipul si mirosul de ciment proaspat, insa din fericire pe post de picamar se auzeau doar ciocanitorile.
Cred ca lucrul care mi-a creat starea de bine de care ma bucur acum este ambientul total diferit fata de restul orasului – spre deosebire de Viena care duminica este intr-o amorteala totala, Varsovia e cel putin la fel de aglomerata ca in oricare zi a saptamanii.
Imi vin in minte 3 metode de a citi carti:
a) In mod clasic – pe hartie
b) Electronic – in format PDF, RTF sau mai stiu eu ce
c) Audio – nu e chiar citit, dar tot despre carti e vorba
Fiecare dintre aceste moduri de a citi au avantaje si dezavantaje. In ultima instanta, tot ai nevoie de timp pentru ca indiferent daca trebuie sa stai cu o carte-n mana sau sa-ti pui castile pe urechi, tot trebuie sa fii atent la ce se scrie acolo.
Mie imi place sa citesc pe hartie, tocmai pentru ca mai tot timpul mi-l petrec in fata computerului si e o metoda de a evada din obisnuit. Mai mult, daca e vorba despre un ebook, voi avea mereu tendinta sa deschid si-un Firefox, sa mai caut una-alta si uite-asa, ceea ce ar fi trebuit sa fie timp pentru citit se transforma tot in browsing-crap. Despre audio-book-uri am o parere si mai proasta. Nu ma pot concetra sa ascult tot ce behaie ala in casti pentru ca simt nevoia am o ocupatie (a asculta muzica/cuvinte nu se califica drept ocupatie).
Asadar, imi place sa citesc carti in format fizic. Singura exceptie pe care as face-o probabil ar fi un Amazon Kindle, gadget care pe cat este de destept, pe atat este de scump.
PS: Mi s-a intamplat recent o chestie ciudata legata de carti – am gasit pe www.publica.ro o carte care ma interesa destul de tare si m-am hotarat s-o cumpar online (pretul era 47 RON + taxe postale), dar m-am gandit sa ma uit si prin librarii; am gasit-o cu 45 RON (in conditiile in care pretul original afisat online era de 49 RON). Cred ca inca mai este de lucrat la e-comerce in Romania.
In Viena e un frig de-ti ingheata toate-cele. Nu, nu e din cauza crizei gazelor naturale pentru ca austriecii inca n-au pus incalzire pe sub pavaj. Asa e clima – totusi cred ca merita sacrificiul avand in vedere ca vara e ceva mai racoroasa decat in Romania.
Prin urmare ultimele 4 zile mi le-am petrecut in mare parte uitandu-ma la filme (atunci cand n-am avut de lucru). Am vazut vreo 8 filme, care mai de care mai lungi si mai plictisitoare: Max Payne, Rocknrolla, The Curious Case of Mister Benjamin Button, Seven Pounds, Marley and Me, The Express, Burn after Reading si Gran Torino.
+ read more
Recent, adica acum aproximativ o luna, mi-am reinstalat sistemul, sa zicem, de fapt asta s-a datorat faptului ca laptop-ul era nou.
Daca pana atunci unul din primele soft instalate era Winamp, de data asta n-a mai fost. Am muzica offline atat cat imi dicteaza nevoile pentru iPod si implicit am iTunes, ca altfel nu se poate. Cand vreau sa ascult muzica random deschid clinetul Last.fm.
De ce sa instalez un player care are incorporat si browser web si alte mizerii pe care sigur nu le folosesc?
Urasc vacantele prea lungi, inca de cand eram in scoala. O vacanta scurta, de odihna, de refacere e mereu bine-venita. E tot ce pot sa-mi doresc de la viata. Vacantele lungi in schimb…
Cred ca principala problema e ca nu-s obisnuit sa am prea mult timp liber. Imi propun sa fac o groaza de lucruri pentru care altfel n-am timp in mod normal si, cand mai am doar cateva zile de vacanta constat ca n-am facut nimic din ce mi-am propus. Astfel ajung sa fiu si mai demoralizat decat eram cu o zi inainte de concediu.
Pentru ca suntem la sfarsit de an si e moda planurilor de viitor imi propun ca la anul, pe vremea asta sa nu fi avut posibilitatea sa-mi iau concediu atat de lung (3 saptamani… o vesnicie). Imi propun sa fi vazut cel putin 3 tari (Olanda, Portugalia, Italia) macar asa, in treacat, sa adaug la colectia de magneti de frigider inca vreo 6-8 magneti din locurile vizitate. Restul, vor veni de la sine.
La multi ani!
Aseara am fost impreuna cu un grup de prieteni in Acaju, un local situat pe undeva pe langa Qvinta Cafe (pe Sf. Sava). Inainte sa se cheme Acaju era o alta bodega despre care nu auzisem lucruri prea bune, dar speram sa se fi schimbat si altele odata cu schimbarea identitatii.
Probabil ca s-au schimbat insa tot un loc ingramadit, prost incalzit si modest amenajat a ramas. Imi imaginez ca pe timpul verii mai e cum mai e sa stai pe scaunelele alea de ratan de la Ikea, insa iarna, cand vii plin de zapada e putin dificil sa te asezi astfel incat sa nu te murdaresti. Nu mi-a placut faptul ca masutele (tot de la Ikea) erau arese cu tigara si au fost lasate asa, de parca eram intr-o spelunca de cartier.
Totusi, preturile de-acolo sunt decente. Radeam cu un prieten ca n-am mai vazut demult un Pepsi la 3 Ron, dar si cu bauturile am o problema (generalizata in Romania): de ce nu gasesti si Pepsi si Cola intr-un bar? Daca mie imi place Cola si persoanei de langa mine ii place 7Up, inseamna ca cineva trebuie sa faca un compromis. De ce?
Nu pot zice ca mi-a placut in Acaju. Mi s-a parut ingramadit (eram vreo 12 persoane), incomod si relativ insalubru. Exista localuri in Iasi care sa merite atentia unui grup de 12 persoane?
Melodie de pe albumul 808s & Heartbreak, impreuna cu Young Jeezy. N-as putea zice de ce-mi place, mai ales ca Young Jeezy ma scoate din sarite in toate melodiile pe care le canta impreuna cu altii. Totusi mi se pare o continuare buna pentru Love Lockdown.
Am vazut destul de multe in Viena. Am enumerat o parte dintre acestea, o parte le-am tinut pentru mine ca sa am ce sa povestesc si pe viu.
Stiu insa ca mai am destul de multe de vazut/facut aici, activitati pe care le-am lasat pentru mai tarziu din varii motive (cel mai important fiind timpul).
In primul rand ma gandesc sa merg la Haus des Meeres. E vorba de un acvariu construit intr-un turn anti-aerian din al doilea razboi mondial. Actualmente sunt folosite doar 9 etaje (4 etaje expozitia in sine, al 5-lea casa tropicala iar restul pana la 9 istoria turnului). Au si rechin, au si terasa langa rechin, au si caluti de mare… au de toate. Un adult trebuie sa plateasca 11.30 euro, dar cel mai interesant mi se pare biletul pe un an care costa 25 de euro (biletul de 30 de euro de la Tiergarten deja a devenit profitabil).
+ read more
Am vazut ieri Transporter 3 si in afara de faptul ca am trecut mai repede peste o parte din zi, nu s-a intamplat nimic. Putine curse de masini, doar vreo 2 batai notabile, o ucranianca bronzata cu sita pe fata si T-Bag din Prison Break.
Gata, asta e un articol scurt despre un film lung, care ar fi putut sa-mi placa, dar n-a fost sa fie. Vizionare placuta!