Idei Geniale » servicii

S-ar putea sa ma indrept catre o decizie – Sony Vaio NS

Adi — Fri, 12 Dec 2008 05:00:21 +0000

Dupa ultimele discutii legate despre traditionalul laptop pe care mi-l iau in preajma Craciunului, am ajuns la concluzia ca Macbook n-ar fi tocmai cea mai buna decizie. Motivele sunt 2, destul de strans legate intre ele si cat se poate de simple:

1. Un Mac e aproape dublu (in Romania) comparativ cu un PC. Desigur, de aici idei precum “Mac e pentru pitipoance” si alte ineptii de acest fel, care neglijeaza faptul ca Mac-urile sunt totusi mult mai fiabile decat PC-urile.
2. Prin urmare singurul motiv pentru care as da cu 400 de euro mai mult pentru un laptop este fiabilitatea – mai ales a sistemului de operare -, componentele fiind identice (probabil cu mici exceptii). Problema este ca eu am nevoie de Windows, ceea ce m-ar aduce in situatia de a da 400 de euro pe ceva ce oricum stiu ca n-o sa folosesc.

Tot in urma discutiei mai sus mentionate mi-a fost indreptata atentia catre noua gama Sony Vaio, mai precis catre NS. 15.4″, Core 2 duo de 2 Ghz, 3 gida de ram, placa video mai buna decat ce am in momentul de fata (pentru mine e sufcient), display impecabil si o carcasa deosebita – 750 de euro (in magazin, in Viena).

Desigur, in magazin nu pot opta pentru o tastatura standard (QWERTY) ci ar trebui sa ma multumesc cu cea nemteasca (QWERTZ). Aici intra in scena Sonystyle.at, magazinul online al celor de la Sony, care a avut amabilitatea sa-mi raspunda in interval de 15 minute la intrebarea daca pot opta pentru o tastatura obisnuita. Raspunsul a fost afirmativ, singura conditie fiind sa plasez comanda telefonic. Unde mai pui ca pe Sonystyle e chiar mai ieftin notebook-ul?

Hai, comentati

Simplu ca buna ziua…

Adi — Fri, 21 Nov 2008 05:00:50 +0000

Zilele trecute a venit in posta o factura de la Wien Energie, compania care se ocupa de distributia de gaz si curent electric aici, in Viena. In afara de chirie si internet, asta e singura factura pe care o platim (apa, gunoiul si restul intrand in pretul chiriei).

Initial ne-am speriat putin de valoarea facturii insa apoi ne-am linistit. Cei 250 de euro acopera curentul si gazul pe 4 luni, sau cel putin asa estimeaza baetii ca va costa. In martie vom primi o alta factura care ne va informa daca trebuie sa dam in plus sau trebuie sa primim bani inapoi.

Ce e simplu ca buna ziua? Modul in care regiile reusesc sa nu devina falimentare aici. Platesti in avans o estimare care acopera cel putin partial costurile pe care le va avea regia. Astfel tu scapi de o grija pentru 4 luni si ei se asigura ca n-o sa aiba datornici. N-ai platit pana la data cutare te-au ras de pe lista. Sanatate si virtute!

La fel ca la Wien Energie sta treaba si la Wien Linien, regia autonoma de transport in comun. Un bilet de o calatorie e foarte scump, 1.7 euro, dar pe masura ce avansezi preturile scad seminificativ. Un abonament pe o luna (pe toate liniile de transport, evident) costa 50 de euro, ceea ce inseamna ca economisesti undeva la 50% socotind ca faci cel putin 2 calatorii pe zi. Daca-ti iei pe un an dai 400 de euro, ceea ce inseamna ca economisesti 2 luni si, pe langa asta, daca mai ai si bicicleta, sau caine sau carut de copil, nu mai trebuie sa cumperi jumatate de bilet (cum se intampla in cazul celorlalte bilete).

E adevarat ca Becali ar fi de prisos aici, ca n-ar mai avea cui sa-i plateasca factura la curent electric, ca niciun politician n-ar mai avea cum sa promita marea cu sarea la prostime ca nah, toti isi iau ce si cat le trebuie si, prin urmare, e adevarat ca din punctul asta de vedere viata e mai fara haz.

Cand e ultima data cand ati vazut 2 pensionari strangandu-se in brate in Romania, relaxati si bucurosi unul de celalalt?

Sunt cetatean in Europa

Adi — Sat, 27 Sep 2008 05:00:33 +0000

… si asta ma costa. Ultima patanie are legatura cu chiuveta din bucatarie.

Chiuveta din bucatarie e una smechera. Sau asa imi place mie sa cred. Are 2 moduri de functionare, pot sa o scot sa o folosesc pe post de dus daca vrea. E in genul celor pe care le au astia in bucatariile restaurantelor fitoase sau, daca vreti in gelul celor de la frizerie.

Problema e ca la un moment dat a inceput sa picure. A inceput sa picure din ce in ce mai tare, astfel incat umpleam un lighenas de apa pe zi.

Alarmat de cotele Dunarii am apelat la un instalator. Primul pe care l-am gasit ca oricum mi-e tot aia. M-au ajutat astia din AIESEC Viena sa-l gasesc.

Vine omul (intarzie putin). Are un geamantan cu el si inca o chestie neagra, pe care stiam sigur ca n-o va folosi. Ii arat problema. Scoate robinetul (sau cum se mai cheama partea aceea a robinetului care la mine se poate scoate desi in mod normal nu se poate) si zice (in gand – de cand ma uit la Heroes pot sa citesc ganduri) aha! (doar atat am reusit sa citesc, ca restul l-a gandit in germana si n-am inteles).

Cu mainile din dotare strange piulita aia (sau cum s-o mai fi chemand) si da drumul la apa. Surpriza! Nu mai curge. Apoi imi explica si mie dezamagit ca si-a pierdut timpul. Ca sa compenseze se pune pe scris factura. I-a luat 10 minute s-o scrie si sa inventeze ceva astfel incat sa ajunga la suma dorita.

Pentru toata treaba asta (explicata mai sus) a trebuit sa platesc nici mai mult nici mai putin decat… 147 de euro. Mult? Putin? Mi-e greu sa stabilesc. In prima faza as zice ca e mult, dar daca ma gandesc ca eu m-as fi apucat sa fac alte minunantii pe sub chiuveta… well as zice ca e putin.

Eu speram sa am o poveste mai interesanta de spus, despre cum a venit la timp, a facut multa mizerie si a matura dupa si mi-a spalat si vasele, dar n-a fost sa fie. Poate pentru ca vasele erau deja spalate?!

Am mai descoperit o rumanca

Adi — Wed, 10 Sep 2008 11:00:24 +0000

Rumanca e aia care a plecat de la coada vacii din Cracanatii din deal si a ajuns vanzatoare de succes in tarile calde (precum Austria).

Rumnca e aia care desi e mai manelista, mai pitipoanca si mai imbecila decat orice alt roman de pe planeta asta (cu exceptia suratelor ei, rumance) se crede buricul pamantului, frumoasa frumoaselor, stilata stilatelor etc. Intelegeti voi!

Cu toate asta e o… proasta ca sa ma exprim civilizat. E nesimtita, e de treaba doar cu aia despre care crede ca au buzunare groase si cu restul e o mizerie ambulanta.

Desigur stiti povestea cu functionara de la posta care se dadea nemtoaica dar care pun pariu ca intelegea fiecare cuvant in romana pe care i-l adresam Andrei. Astazi am dat peste alta. De fapt astazi mi-am demonstrat, daca mai era nevoie ca inca o rumanca presteaza servicii publice (altele decat cea mai veche meserie din lume) austriece.

Dimineata, dupa ce o conduc pe Andra, de dragul plimbarii, pana la metrou (nu ca mi-ar fi frica sa nu se ia vreun turcalete de ea), trec pe la Stork. E o franciza de patiserie care se intampla sa aiba unele produse foarte faine.

Intru in magazin, cer in germana ce imi doresc dau banii si astept restul, pe tot pentru ca abia dupa ce primesc restul primesc si bonul de casa – pe care vreau sa-l am din rationamente statistice. Rumanca imi da ce cer, asta dupa ce se asigura ca produsul nu mai are forma pe care ar trebui sa o aiba, si imi da restul… cu greu. Dureaza o vesnicie pana calculeaza cat rest trebuie sa-mi dea de la 2 euro pentru un produs de 1.56 (euro). Desigur restul imi este inamant cu delicatete, de zici ca vrea sa joace liniuta/gropicica (asta pentru cei care mai tin minte jocuri demult expirate) si urmeaza si bonul insotit de o privire uimita ca-l iau.

Ciudatenia e ca restul clientilor din partea mea nu se bucura de un asemenea tratament. Ei primesc traditionalul Gruss Got (salutul specific Austriei), nelipsitul Bitte schon etc.

Punand cap la cap toate acestea si faptul ca germana respectivei este de o calitate indoielnica, in ideea in care pronuntia mea e mai corecta decat a ei (dar trebui sa recunosc ca ea stie mai multe cuvinte decat mine), trag concluzia: e rumanca!

Va asteptati ca scriu despre prostituatele care ies in chiloti (aproape) pe strada, care sunt sunate de clienti cand stau la semafor si care vorbesc in tigano-engleza cu acestia (clientii)? Nu, despre alea nu scriu pentru ca am depistat doar 2.

Sa aresteze razdacul

Adi — Tue, 12 Aug 2008 05:00:09 +0000

Un nou caz de irinita loghinita apare la Iasi. De data aceasta protagonistii sunt Valerian Salavastru, interpretand cu succes rolul solistei de muzica populara si RDS&RCS in rolul razdacului.

Omul nostru a gasit o metoda de a se apropia de popor: datorita prestatiei proaste a providerului de internet el aduce in dezbatere publica inchiderea acestuia pe plan local. O initiativa laudabila, care ar putea fi preluata si de omologii din Viena avan in vedere ca UPC-ul nu mai functioneaza de o luna. Dar sa revenim.

Valerian nu-si da seama (judecand prestatia pe care o are cu alte companii) ce chestie inteleapta face: in primul rand se pozitioneaza ca un aparator al intereselor neamului propunand ca asupritorul (care mai indrazneste sa ceara si bani pentru serviciile oferite) sa fie inchis. Desigur neamul (desi prost, totusi nu in cale afara de prost) va refuza sugestia, pentru ca bunaoara cine mai da teava la pustime sa traga Monday Night Raw de pe torrente?

Pe de alta parte inamicul poporului va incerca sa obtina o derogare de la dezbaterea publica, pentru ca pana una alta orice poate fi cumparat in tara asta aia. Astfel Valerian Salavastru de la Iasi impusca doi iepuri: atentia publicului si un eventual titlu de salvator al neamului si atentia RDS&RCS.

Eu zic ca dupa ce termina de inchis RDS Iasi, sa se apuce sa alerge dupa razdac, sa-l inchida si pe ala, astfel dandu-i satisfactie si Irinei Loghin care se va trezi din somnul dulce din fotoliul de parlamentar.

Contextul

Cine a inventat call-centerul?

Adi — Tue, 29 Jul 2008 09:30:12 +0000

Propun ca inventatorul conceptului de call-center sa-si traga un glonte in cap. Vin cu aceasta propunere pentru ca nu mai pot. Peste tot pe unde sun, dau de un call-centerpopulat de imbecili. Din nefericire impacult unor astfel de experiente este cu atat mai profund cand suni din Austria in Romania.

Ieri am folosit minunatul online-banking pentru a transfera niste bani din contul in lei in cel in euro. O tranzactie simpla care nu ar trebui sa dureze mai mult de… 5 minute? Nu s-a intamplat pana astazi dimineata si, incercand sa imi dau seama care-i problema constat ca tranzactia e anulata. Gandindu-ma ca, la cum sunt serviciile in Romania, s-ar putea sa ma fi sunat sa-mi ceara aprobare verbala pentru ca suma nu era tocmai mica si ca telefonul meu este inchis, ma hotarasc sa-i sun eu.

Sun, raspunde robotul, apas tastele care mi s-au parut mie logice (persoane fizice, tranzactii nu stiu cum, operator) si dau peste un nene. Ii spun respectivului problema in care sun si el imi zice:

El: Un momennt sa va fac legatura la online banking, ca aici sunt carti de credit.
Eu: Pai eu am sunat la numarul afisat pe site, la online banking!
El: Pai poate ati apasat o tasta gresit. (si-mi face legatura, bine inteles facutul legaturii dureaza un minut)
El (altul): Buna ziua numele meu este…. bine ati venit…
Eu: Buna ziua, am incercat ieri sa fac… (stiti povestea)
El: O clipa sa verific, spuneti-mi numarul contului va rog
Eu: 132… (el vorbea peste mine, nu avea cum sa inteleaga numarul, ma pune sa-l repet de 2 ori, continuand sa vorbeasca peste mine pana cand ii spun) Domnule, va rog ascultati-ma o clipa. (de data asta intelege)
El (dupa 30 de secunde): Ce suma ati incercat sa transferati? (ii zic suma) Si aveati bani destui in cont?
Eu: Desigur, altfel cum as fi putut incerca sa transfer mai mult?
El: O clipa, sa verific…

Nu-mi dau seama ce-a verificat. Cert este ca dupa 30 de secunde discutia s-a incheiat brusc, primind un ton de ocupat. Un alt lucru pe care nu-l inteleg este ce naiba verifica el in 30 de secunde daca dupa aia tot la mine venea sa-mi ceara informatii, in loc sa mi le livreze).

Apoi am citit un articol despre emo(laii) din Iasi in care unul din intervievati este un angajat al unui call-center in timpul liber emo(lau). Sper din tot sufletul ca cei 2 berbeci de care am avut eu parte astazi sa fie si ei emo(lai) si ca astazi va fi ziua lor de gratie in care se vor hotara sa se duca in locuri mai fericite.

Senzatii tari, de expat

Adi — Tue, 22 Jul 2008 05:00:22 +0000

Pe langa dileme, expatii au parte si de senzatii tari. Nu, nu ma refel la cele specifice parcurilor de distractii ci la socuri oferite de anumite situatii pe care trebuie sa le depasesti.

Cel mai apropiat exemplu este problema de ieri pe care am avut-o cu internetul. Lucrand in domeniu, pentru o companie din Romania, conexiunea la internet este vitala. Fara ea, pot sa-mi iau adio de la o zi de munca.

Daca in Romania am pe cine sa injur sun pentru ca nu-mi merge internetul, aici n-am pe cine. Ma bucur, ca si acasa de serviciile companiei UPC, o companie renumita pentru problemele pe care le are in privinta calitatii serviciilor oferite.

Totusi trebuie sa recunosc ca, atunci cand merg, merg bine, la parametrii promisi, dar cand nu merg… e o problema a carei rezolvari dureaza o zi intreaga. Daca mai esti si in Austria, te apuca toti dracii ca nu stii unde sa suni, ce sa faci etc.

Spirit intreprinzator (cateodata), nervos din cale afara dupa 2 ore de up-and-down imi iau inima in dinti si ma hotarasc sa ma duc la cel mai apropiat punct de lucru al UPC. Tineam minte ca vazusem unul pe undeva pe-aproape si, cum drumul nu dura mai mult de 5 minute pe jos, am pornit intr-acolo, facandu-mi tot felul de scenarii.

Unul singur mi-a scapat: sa nu fie de fapt punct de lucru. Asta s-a intamplat. Ajung la locul cu pricina, tot branduit cu UPC din cap pana-n picioare dar, in vitrina o colectie impresionanta de telefoane mobile si de cartele pre-paid. La tejghea, un turc debloca telefonul unui client.

Am inceput sa-mi fac calcule: care sunt sansele ca aici sa fie punct de lucru UPC? Zero. Care sunt sansele ca turcul sa stie engleza? Zero. Care sunt sansele ca dupa 20 de minute de dezbatut in germano-engleza sa-mi rezolv problema? Zero. Prin urmare am facut cale-ntoarsa, considerand ca mai bine ma plimb prin oras, ma odihnesc si sper ca pana diseara se rezolva problema.

Desigur, s-a rezolvat, insa senzatia de neputinta inca nu a disparut.

Aventuri la BRD

Adi — Wed, 25 Jun 2008 05:00:22 +0000

Cred ca se stie ca BRD mi se pare una dintre cele mai proaste banci din Romania. Sunt sigur ca sunt multi oameni care gandesc la fel ca mine. Desigur, ar mai fi si BCR dar despre ei as vorbi doar din auzite si incerc sa evit sa fac lucrul asta.

Ieri am fost sa-mi inchid contul “10″ si cardul aferent, facut inca de pe vremea cand eram in anul I. Cat mi-a folosit contul asta? Mai deloc, avand in vedere ca e pentru stundeti. Ceva care ar fi trebuit sa fie gratuit si care ar fi trebuit sa-mi faciliteze obtinerea unor credite mici cu dobanda decenta s-a dovedit, in final, a fi ceva inutil pentru care am mai si dat bani.

Revenind… Ma aflu in fata ghiseului. In spatele mobilierului din pal melaminat se afla o pitipoanca (nu cred ca in cazul BRD s-ar putea afla altceva) care uita sa-mi dea buna-ziua. I-am dat eu in schimb. Ii spun ca as dori sa-mi inchid contul la BRD, ea imi cere buletinul si, dupa ce tasteaza cu 2 unghii (cele de la degetele aratatoare) numele si CNPul (probabil, ca nu au deprinderea de a-mi explica ce fac) imi zice: mai intai trebuie sa inchideti cardul si sa reveniti peste o luna sa inchidem si contul. Desigur, pentru o secunda, mandibula s-a lovit de podea. O culeg de pe jos si ii spun: cred ca ar trebui sa gasim o solutie astfel incat sa nu fie nevoie sa revin peste o luna.

Intrebarea domnisoarei nu intarzie sa apara:

Ea: De ce?
Eu: Pai stiti, eu vineri plec din tara…
Ea: Si cand va intoarceti?
Eu: De Craciun
Ea (crezand ca n-am inteles de prima data): Eu nu pot sa va inchid contul acum, trebuie sa reveniti peste o luna…
Eu: Dupa cum v-am mai explicat, nu pot reveni peste o luna. Se poate face acest lucru prin telefon?

Ea nu imi raspunde. Isi pune cele 2 unghii in functiune si mai tasteaza pe-acolo niste chestii. La un moment dat imi cere 8 RON, motivand doar faptul ca am o datorie (pe care eu o stiam ca e de 5 RON – venita cu 2 saptamani in urma, prin posta). Nu intreb de unde e diferenta de 3 RON pentru ca e irelevant. Ma las dus de val si platesc. Imi intinde 2 chitante (sau ce-or fi alea) sa le semnez. Intre timp ea imi ia cardul si pleaca pana la alt ghiseu, blolborosind ceva cu o colega de-a ei. N-am dat atentie, nu eram in dispozitie de a face misto. Se intoarce, completeaza (in locul meu) o cerere, ma pune s-o semnez si imi zice: asta e tot!

Stupoare! De unde nu se putea inchide contul decat peste o luna, ea tocmai imi zice ca s-a rezolvat. Pentru a doua oara imi culeg mandibula de pe jos si o intreb (concluzionand) deci va fi inchis si contul, fara a mai fi nevoie sa revin eu peste o luna? Acum urmeaza replica de mare angajament care mi-a marcat ziua:

Pai o sa-l inchid eu, ce-am sa fac?!

Pentru a treia oara mandibula facea cunostinta cu pardoseala (devenisera prietene pe semne). In gand mi-au trecut tot felul de variante de raspuns, unele mai deocheate, altele mai acide. M-am rezumat la va sunt recunoscator, o zi buna!

Au trecut vreo 12 ore de atunci si inca nu mi-am lamurit o intrebare: cum poti sa porti discutia la un asemenea nivel cu un client?! Nu mi se pare normal sa te plangi ca trebuie sa-ti faci datoria (mai ales unui necunoscut). Cum ar fi daca un medic, pe masa de operatie ar spune o sa-l cos, ce-am de facut? (desigur, pentru Romania nu e cel mai bun exemplu)

Abia astept sa treaca luna asta, sau poate vreo 2-3. Cam pe-atunci ar fi trebuit sa-mi vina extrasul de cont in conditiile in care as mai avea deschis unul la BRD – sunt curios daca domnisoara a aflat intre timp ce trebuie sa faca…

Vodafone are Customer Care

Adi — Sat, 07 Jun 2008 08:00:55 +0000

Nu, nu in Romania. Pana se civilizeaza tarisoara noastra mai dureaza oleaca si, din pacate, cred ca eu n-o sa prind momentul asta (in care Romania va fi o tara civilizata).

E vorda de un spot cu indieni despre Vodafone-ul lor pe care l-am vazut la Vlad Stan. Imi place spotul (ca altfel nu l-as fi pus pe blog) si nu pot sa nu ma gandesc la scuza invocata de copii in scoala cum ca le-a mancat cainele tema. O fi pornit de aici conceptul?!

Airbites innoieste ofertele

Adi — Tue, 27 May 2008 13:08:15 +0000

Cu ceva vreme in urma pe stalpii de pe Pacurari, cel putin, se montau niste bannere rosii cu scris alb (pe o parte) si albe cu scris rosu pe alta. Desi semanau foarte tare intre ele pe partea rosie a bannerului erau diferite: era modelul Feel, modeul Free si modelul Choose.

Pentru ca pe cealalta parte scria simplu www.airbites.net, evident am tras concluzia ca unul din sloganurile companiei este Feel free to choose! Ma pregateam sa scriu despre cat de important este ca o companie sa se ridice la nivelul sloganurilor folosite si ca Esti liber sa alegi! este unul din sloganurile indraznete.

Ieri am luat parte la conferinta de presa in care s-a anuntat lansarea unui nou pachet de servicii, un pachet care pare sa faca chiar asta: iti da libertatea sa alegi.

Intrebarea care se pune este intre ce si ce are loc alegerea asta? Exemplele pot fi numeroase asa ca o sa ma opresc doar la 3.

Alegi cu cati mega navighezi pe internet si platesti in consecinta.

Sunt persoane care n-au nevoie de 10 mega pentru navigare, pentru simplul motiv ca tot ce fac pe internet este sa citeasca bloguri, sa stea pe mess si din cand in cand sa se uite la un clip pe Youtube. De ce sa plateasca un abonament de 10 mega, atata vreme cat pot plati unul de 2, care le ofera exact atat cat au nevoie?

Cei care folosesc telefonia fixa, pot deveni mai mobili

Pe langa posibilitaea de a alege din 3 tipuri de planuri tarifare (poti chiar sa vorbesti gratuit in intreaga lume) serviciul pe care il ofera Airbites iti ofera si functii pe care le au telefoanele mobile: SMS, mesagerie vocala, redirectionarea apelurilor, iar pentru barbatii a caror partenere de viata uita sa mai inchida telefonul am o alta veste buna: nu mai e nevoie sa asteptati pana la sfarsitul lunii ca sa le scoateti ochii cu factura. Aceasta este disponibila oricand pe net.

Am pastrat ce-i mai bun la urma: televiziunea prin internet

Cred ca se gandeau la mine cand au conceput serviciul asta! De mult vroiam sa-mi iau un TV Tunner ca sa ma mai uit la TV din cand in cand, dar sa nu fiu nevoit sa plec din fata calculatorului. Acum nu ma mai gandesc sa-mi iau tunner pentru ca Airbites e gata sa-mi livreze semnal full HD, placa grafica sa poata duce. Pe langa asta, pot sa-mi aleg ce posturi vreau sa vad, eliminand chestii mai putin necesare cum ar fi Taraf si OTV.

Inca o chestie despre televiziunea ipTV, pentru impatimitii de fotbal: ai putea face live blogging in timp ce te uiti la meciurile Romaniei la Euro!

Linkuri cu mai multe informatii despre: telefonie prin internet, ipTV – televiziune pe calculator si internet.

PS: Am uitat sa spun ca preturile mi se par chiar decente!