Idei Geniale » Romania

Eu cand vreau sa ma intorc acasa, ma intorc!

Adi — Wed, 07 Apr 2010 07:00:47 +0000

Randomness:

In Gara de Nord am reusit performanta sa cumparam bilete la un tren care nu circula. Tin sa-i multumesc pe aceasta cale si sa-i urez sa aiba un frigider plin cu mezeluri.
Care e logica tarifelor diferite la taxiuri? Unele folosesc kerosen si altele hidrogen, sau de unde diferentele (din cate inteleg) de la simplu la dublu? In alta ordine de idei, Gara de Nord – Otopeni ne-a costat cam 60 ron, in Varsovia Aeroport – Gara costa 20 de zloti (adica de 3 ori mai putin, tinand cont de paritatea ron-zlot).
De ce se mira unii ca presa tiparita e pe moarte? Cand dau pe 2 reviste a cate 50 de pagini cat dau pe 2 carti a cate 400 de pagini, cred ca e evident ce alegere voi face pe viitor.

In rest, toate bune si frumoase: in tren aveam locuri la cuseta de 4 persoane, dar prin bunavointa nasului, era sa fim 5; in avion am avut parte de un plod care a bocit 30 de minute neinetat si parintii beleau ochii la el de parca s-ar fi intrebat asta al cui e?! dar cu toate astea am ajuns cu bine la etajul zece al turnului de fildes in care locuiesc impreuna cu aleasa.

Azi nu

Adi — Mon, 05 Apr 2010 07:00:30 +0000

Azi plecam spre Bucuresti de unde urmeaza sa luam avionul spre Varsovia. Desi am stat mai mult decat de obicei, desi nu planuiesc sa ma intorc prea curand (nici macar in vizita) si desi imi doresc sa ajung cat mai repede la mine acasa astazi sunt nu.

Romania, voteaza!

Adi — Thu, 03 Dec 2009 10:34:38 +0000

Desi nu cred ca e o idee buna sa scriu despre asta pe blog, totusi o fac, pentru ca imi place sa ma joc cu focul. Nu cred ca e o idee buna pentru ca, la fel ca majoritatea discutiilor din Romania pe teme sociale, opiniile sunt polarizate – nu mai exista cale de mijloc. Tendinta ar fi sa zici ca e bine ca e asa, ca a fi cu fundul in doua luntrii nu e o tactica tocmai sanatoasa/etica, insa in acelasi timp cred ca prea multa vehementa strica, avand in vedere ca vehementa inseamna (in general) dezechilibru. Bun, sa revenim zic.

Mi se pare imbucurator felul in care au decurs alegerile anul asta, din prisma faptului ca au fost foarte multi oameni care au votat. Spun asta pentru ca in trecut foarte putini dintre prietenii mei erau implicati atat de pasional in procesul electoral si, mai ales, foarte putini dintre ei ar fi fost dispusi sa stea cate 2 ore la coada ca sa voteze cu cineva sau impotriva altcuiva. Nu am dreptul sa le comentez alegerile, pentru ca sunt sigur ca fiecare a avut argumente solide intr-o directie sau in alta, insa laud determinarea de care au dat dovada in procesul electoral.

In acelasi timp mi se pare de bine inca un lucru: majoritatea sunt constienti ca aleg intre 2 variante mediocre (nu cred ca vreo varianta e rea, in sensul in care nici Geoana nu e comunist, dar nici Basescu nu e dictator; in acelasi timp nu cred ca vreo varianta e buna, datorita anturajelor celor 2 candidati). Asta e bine pentru ca, politicienii (sper eu) isi vor da seama ca in 5 ani va castiga cel care e mai putin mediocru, inconjurat de mai putini profitori si care lasa circul pe seama clovinilor, concentrandu-se pe fapte. Poate privesc lucrurile prea idealist, dar ce sens ar mai avea sa ma duc la vot duminica daca as crede ca o vom duce din rau in mai rau?!

Tragica mi se pare atitudinea televiziunilor si, implicit, a moderatorilor/jurnalistilor prezenti in talk-show-uri. Pot sa inteleg din partea lui Videanu sau a lui Vanghelie sa lanseze atacuri de grupa mica de la gradinita la adresa candidatilor la presedentie, pentru ca asta e menirea lor, din asta isi castiga existenta. Nu pot sa inteleg insa de ce e nevoie ca jurnalistii sa ia partea cuiva: ei ar trebui sa-si castige existenta din impartialitate si nu din propaganda facuta unuia sau altuia. Cel putin asta inteleg eu prin presa independenta.

Afrontul adus democratiei nu sunt atacurile lui Basescu la adresa mogulilor si nici directivele primite de angajatii trusturilor media de la Voiculescu, Vantu sau Patriciu. Afrontul adus libertatii de expriamare se constituie in atitudinea asta de… delasare pe care o resimt in randul unor jurnalisti cu pretentii de analisti politici.

Grav mi se pare ca votul, fie el pentru portocaliu sau pentru rosu (intre noi fie vorba, din cate stiu eu presedintele ar trebui sa fie independent din punct de vedere politic, ceea ce inseamna ca Basescu nu e pedelist si Geoana nu e pesedist, corect?!) le va da apa la moara unor oameni care gasesc de cuviinta sa-si umple burtile pe seama viitorului Romaniei.

De asta cred ca votul de duminica e inutil: Romania nu e condusa nici de Basescu, nici de Geoana, nici de Boc nici de Johannis si, nici macar de mogulii media. Romania e condusa de aplaudacii care dau din palme si aclama dupa cum li se cere, de acei oameni care ar trebui sa prezinte informatii intr-un mod impartial, dar gasesc de cuviinta sa se erijeze in formatori de opinie partinitoare aceluia care marca banul. Si cel mai trist e faptul ca pe acesti oameni nu prea ai cum sa-i schimi din functie. Pe Gadea sau pe Tatulici, pe Badea sau pe Turcescu nu prea ai cum sa-i dai afara, nici macar daca alegi sa nu te uiti la ei – pentru ca se uita altii.

In atare conditii intreb: ce votam duminica: Presedintele Romaniei sau persoana despre care se va vorbi necontenit timp de 5 ani in talk-show-urile zilnice de la ora 20:00?

Notiunea de online nu exista la CFR

Adi — Fri, 13 Mar 2009 13:01:22 +0000

De luni CFR lanseaza un serviciu de rezervare online a biletelor de calatorie. Foarte frumos si civilizat ar zice unii, numai ca, dupa ce arunci ochiul peste metodologie iti dai seama ca problema care ar fi trebuit rezolvata nu a fost rezolvata.

De luni asadar, o sa poti rezerva cu maxim 30 de zile inainte un bilet, bilet pe care va trebui insa sa-l ridici cu minim 2 zile inainte de la agentie (adica da ca tu iti iei bilet pentru data de 17 si nu te-ai dus cel tarziu pe 15 sa ridici biletul, ramai fara el). Pentru toata poveste asta vei plati in plus. Pentru descrierea completa puteti citi PDF-ul de la CFR.

Problema pe care un sistem de rezervare/cumparare online (in mod normal) ar fi necesitatea (adica sa nu mai fie nevoie) de a te prezenta la agentie pentru a achizitiona biletul, economisind astfel timp si bani. Beneficiile prestatorului ar fi ca nu ar mai trebui sa plateasca niste babe sclifosite care nu stiu pe ce lume traiesc, ca ar putea inchiria sedii mai mici, ca s-ar putea mandri ca face economie de curent electric etc.

In timp ce scriu acest articol incerc sa-mi dau seama de ce este util sa-mi pot rezerva un bilet (doar pe trafic intern) cu 30 de zile inainte cand eu tot trebuie sa fiu la casa de bilete cu 2 zile. Nu e ca si cum trenurile ar fi atat de aglomerate incat sa nu gasesti loc in ele. Poate ca la cuseta/vagon de dromit, dar atat. In rest… sunt convins ca se gaseste un loc (mai ales ca sistem de alocare a locurilor e total stupid – daca ei cumpar bilet de la Iasi la Vaslui intr-un tren care merge pana in Bucuresti, locul acela nu este dat altcuiva de la Vaslui la Bucuresti).

Asadar, rezervarile online de la CFR sunt de fapt tot offline…

Ca sa evitam comentarii de genul “altfel nu se poate” o sa dau un exemplu la indemana: regia de transport public din Viena iti da voie sa cumperi bielete online, pe care le printezi tu, unde ai chef. Asta e foarte util mai ales pentru turisti, care-si pot cumpara biletele inca dinainte de a ajunge in Austria, luandu-si astfel de-o grija.

Cati ani o sa mai dureze pana cand institutiile statului o sa intelegea ce inseamna de fapt online?

Mitul frigiderului plin

Adi — Mon, 19 Jan 2009 05:00:36 +0000

Cand traiam la mama acasa – nu, nu a trecut o vesnicie de atunci, doar 7 luni – era obligatoriu ca frigiderul sa fie plin in mod constant. Un frigider dintr-ala de 2m+, care are congelator in partea de jos, combina frigorifica, ce mai, plin pana la refuz cu o gramada de mancare.

Sunt convins ca asta se intampla la majoritatea romanilor: primul lucru pe care-l faci in ziua de salar (in cazul in care nu l-ai baut pe tot in bodega de langa uzina) e sa umpli frigiderul. Nu conteaza ca jumatate din ce pui in el se strica si arunci sau ca vei manca doar ca sa nu fii nevoit sa arunci la gunoi bunatate de muschiulet file, de branzica de vaci sau mai stiu eu ce.

Dupa ce umpli 2 cosuri intr-unul din supermarket-urile aparute ca ciupercile dupa ploaie, constati protofelul e gol, asa ca te duci sa iti inneci amarul in frigider, in speranta ca vei regasi acolo ce-ti lipseste in vitata.

De cand am venit in Viena in frigider si in camara se pot gasi maxim 5-6 item-uri pe care urmeaza sa le savurez in urmatoarea saptamana. Doar de 2 ori am aruncat mancare: cand am facut prea multa mancarica de cartofi si cand, intors din vacanta de craciun, am gasit cascavalul mucegait.

In tot acest timp n-am murit, dupa cum se poate observa, nici macar n-am slabit. Ba din contra, cred ca am pus – spre disperarea mea – vreo 2 kilograme in plus. Partea buna e ca in tot acest timp am economisit bani pe care altfel i-am fi aruncat la gunoi.

Toata lumea vorbeste zilele astea despre criza economica, despre efectele negative care, in mare, se reduc la acelasi lucru: mitul frigiderului plin. Desigur, toti au dreptate. O sa se traiasca al naibii de greu dar, dupa ce va trece perioada asta, sunt convins ca oamenii o sa fie mai bucurosi: vor fi invatat ca nu e nevoie de un frigider plin ca sa mananci bine si ca sunt multe lucruri mult mai importante decat un burdihan plin.

In alta ordine de idei, abia astept excursiile din vara. Au aparut ofertele la companiile low-cost. 50 de euro Viena-Paris, dus-intors, de persoana mi se pare o oferta cat se poate de decenta!

Olimpiada de iarna 2008, varianta IdeiGeniale

Adi — Thu, 25 Dec 2008 09:00:24 +0000

Anul acesta olimpiada de iarna a fost organizata de Viena (Austria), Bucuresti (Romania) si Iasi (Romania). Pentru ca nu a fost zapada, organizatorii (adica eu) au fost nevoiti sa se adapteze conditiilor meteo nefavorabile pentru o olimpiada de iarna si sa conceapa noi incercari pentru participanti (adica tot eu, impreuna cu Andra).

Proba 1: Dormitul pe aeroport

Oricat de civilizat ar fi transportul in comun in Viena, astia nu au niste conexiuni viabile pentru a ajunge la aeroport la 4 dimineata. Desigur exista si varianta cu taxiul, dar, fan impatimit al emisiunii Amazing Race, nu ai cum sa nu-ti doresti sa incerci sa dormi pe aeroport. Partea cu adevarat interesanta este cand ii vezi pe ceilalti cat de bine se descurca, de parca ar fi facut-o de-o viata. La proba asta nu a iesit nimeni castigator, desi Andra a incercat mai insistent decat mine.

Proba 2: Stapanirea de sine (partea 1)

Unii au inventat zborurile low-cost, altii au inventat turismul muncitoresc (practicat in mare parte de persoane cu o educatie/cultura discutabila). Combinate, aceste 2 elemente pot rezulta intr-o adevarata proba de stoicism: cat de multi poti accepta ca un om care a stat la coada vacii toata viata sa faca misto in cel mai grotesc mod posibil de o stewardesa, asta doar pentru ca ea e slovaca si nu-ti intelege limba? Eu am rezistat o ora si un sfert, ca atat a durat zborul. Castigatorii: amandoi am terminat la egalitate.

Proba 3: Saritul peste groapa cu noroi

Cand au venit niste cunostine in Viena, unul din lucrurile pe care le-au remarcat a fost lipsa prafului de pe strazi. Masinile sunt aproape mereu curate si nu e o tragedie daca imediat dupa ce-ai terminat de spalat masina incepe sa ploua: nu ai dat banii de pomana. Eu am considerat asta o exagerare datorata socului de a vedea ceva mai multa curatenie, insa odata ajuns in Bucuresti, mi-am dat seama ca ma inselam. La proba asta am picat lamentabil si eu si Andra.

Proba 4: Lectia de geografie

In autogara, cat asteptam autocarul spre Iasi, am intrat in vorba cu un tip care venea de la munca din Italia. Spalatel, nu avea accent de moldovean, nu avea sacose de rafie, intr-un cuvant: decent. Asta pana a deschis gura: ne-a intrebat de unde venim (vazuse tag-ul pe care ti-l pune la aeroport pe bagaj). Evident i-am raspuns simplu: din Viena. M-as fi asteptat la orice intrebare numai la unde-i tara asta? nu. Initial am considerat ca e o scapare de moment, in fond si la urma urmei si Google mai confunda Vienna (Austria) cu Vienna (un oras american). I-am spus ca Viena este capitala Austriei, la care remarca omului a fost: aah, Australia, si cum e acolo? e cald?. Am incercat sa-l lamuresc ca vorbesc despre Austria, dar la aparitia pitipoancei din dotare, tipul ii zice: uite fata, baietii vin din Australia. Atunci mi-am dat seama ca am picat si la proba asta.

Proba 5: Stapanirea de sine (partea 2)

Inevitabil in autocar ai parte de experiente cat se poate de initiatice. De data asta am asistat la educatia data de o taranca de la Belcesti odraslei (turnate fara chibzuinta) care a plans timp de 45 de minute neincetat. Cum se intampla educatia asta? Simplu: taci fa, futu-ti gura matii, ca te omor aici! Oare respectivul copil o sa stie la 23 de ani diferenta dintre Austria si Australia? Pe asta am trecut-o cu brio.

Proba 6: Blatul

Proba speciala la care doar eu am avut oportunitatea sa particip. La ora 20:30, in al doilea oras ca marime din Romania (poate-i al treila, nu prea conteaza), al unei tari din Uniunea Europeana e o bezna de nedescris. Venit dintr-o tara mai civilizata din punct de vedere financiar sunt obisnuit sa pot folosi cardul la orice bancomat imi doresc (nu am pretentia sa nu-mi ia comision special, asa cum se intampla in Austria, dar macar sa pot scoate niste roni). N-am putut, astfel incat cei 4 roni din dotare erau insuficienti pentru o cursa cu taxiul. Am ales sa ma urc in autobuz, sperand ca voi avea ocazia sa-mi demonstrez recunostinta fata de Regia Autonoma de Trasport Public achitand pretul biletului. N-o sa vezi. Soferii nu mai vand bilete, se vand doar la tonete care au program pana la ora 20:00. Intre a merge pe jos vreo 6 statii si a face blatul am ales, dupa cum era si firesc, sa fac blatul.

De ce am spus toate astea?

Pentru ca sunt roman care a locuit timp de 23 de ani in Iasi si ar trebui ca dupa 6 luni de trait in alta tara sa ma mai descurc inca fara probleme in Romania. Ma intreb ce se intampla cu un turist, care n-are de unde sa-si cumpere o harta cu mijloacele de transport in comun, care nu are de unde sa-si cumpere bilete si care, in dezorientarea sa, mai trebuie sa ocoleasca baltoace de noroi, rahati de caine, gasti de aurolaci si alte minuni ale lumii in care traim?

Oare de ce se pierde timpul cu brain storming-uri pentru crearea brandului de tara sau de oras, de ce se baga bani in rahat, in loc sa se bage in chestii care chiar ar influenta turismul in mod decisiv? Daca avem un brand de tara mai destept conceput o sa le luam ochii occidentalilor de la mizeria care ne inconjoara? Asta e strategia?

Pretul brazilor de Craciun

Adi — Thu, 11 Dec 2008 05:00:54 +0000

Citeam zilele trecute pe un feed, imi cer scuze ca nu mai tin minte care, cum ca in Iasi pretul brazilor incepe undeva pe la 100 ron, adica aproximativ 30 de euro. Imi aduc aminte ca si anul trecut tot cam pe-acolo incepeau preturile brazilor ok, pret care mi se pare totusi cam ridicat.

Daca atunci judecam doar dupa calitatea pomului de Craciun, acum judec si dupa preturile de aici, din Viena care arata cam asa: cel mai ieftin brad (de 0.5m) este 11 euro, cel mai scump (de 3 metri) este maxim 65 de euro. Sunt convins ca nu arata impecabil, insa judecand dupa puterea de cumparare, mi se pare un chilipir (in Viena) sa-ti iei un brad de 3 metri, frumos si bogat.

La asta se adauga si faptul ca un brad artificial costa cam 20 de euro (model maricel si frumusel).

Acum va intreb: ce are in plus bradul romanesc fata de ala austrica de cost de 3 ori mai mult? E de aur? Face mancare? Spala? Macar se impodobeste singur?

Gand despre profitabilitate

Adi — Sat, 01 Nov 2008 07:00:12 +0000

Poate ca profitabilitate nu e termenul corect, dar la ora 2:00 AM (ora la care redactez gandul) atat mi-a venit in minte.

Asadar, se da un proiect, sa zicem ca e un serviciu de music streaming, care este evaluat la 400.000 de euro in scurt timp de la lansare. In pofida evaluarii pretentioase, la momentul t0 (masurat in luni) proiectul e plin de bug-uri – sau poate nu plin, dar alea care exista sunt de-a dreptul penibile – si din cele 2 aspecte pe care le urmareste, nu indeplineste decat unul.

La momentul t1 (unde t1=t0+6) – adica dupa sase luni de la lansare – proiectul continua sa esueze in indeplinirea unuia dintre obiective, cu toate ca pentru a remedia situatia costurile implicate ar fi fost undeva la 5.500 de euro: o licenta Adobe Flash Media Server 3 costa cam 1.500 de euro, la care mai adaugam si implmentarea 4.000 – presupunand ca sunt implicate 4 persoane (2 programatori, 2 administratori de server), timp de o luna, cu un salariu destul de ok petru Romania.

Si acum intrebarea, de mare angajament: ce concluzie trag eu despre proiectul de 400.000 de euro care n-a avut 5.000 de dolari pentru a-si rezolva cea mai grava dintre probleme? Exact, ii dau un premiu pentru originalitate!

Clientul nostru stapanul nostru

Adi — Tue, 28 Oct 2008 09:00:59 +0000

Nu sunt intru-totul de acord cu zicala de mai sus. De foarte multe ori, mai ales in domeniul in care activez, clientii sunt niste necunoscatori care nu stiu ce vor si de ce vor, dar cu toate astea trebuie sa le faci pe plac pentru ca arta nu trece prin stomac.

Totusi exista situatii cand clientul trebuie sa fie stapan. Una dintre aceste situatii este des intalnita in supermarket. Cand ai o singura casa de marcat deschisa si coada numara peste 10 persoane e de bun simt sa deschizi si o a doua casa.

Aseara eram in Billa si pentru ca era ora la care iese lumea de la serviciu, incepea sa se aglomereze. Nimeni nu cupara mult, dar erau multe persoane. La un moment dat o voce din spate striga ceva despre cealalta casa si intr-un minut apare o persoana care incepe sa primeasca clientii si-acolo. In 10-15 minute tot magazinul s-a golit de clienti, iar personalul a putut respecta ora de inchidere.

Imi aduc aminte vinerea cand mergeam la cumparaturi cu ai mei si desi in magazin erau deschise doar 5 case de marcat (din 10) si cozile ajungeau printre rafturile cu produse nimeni nu se sinchisea sa mai deschida o casa, asta in conditiile in care vociferarile capatau consistenta scandarilor de pe stadioane.

Initiativa demna de toata lauda: Adevarul de seara

Adi — Sat, 18 Oct 2008 07:00:49 +0000

Ieri seara, pornind spre o intalnire adhoc cu stimabilii HaiPa si Sescu, am avut placuta surpriza sa gasesc in statia de autobuz un obiect similar celor din Viena in care se gasesc ziare gratuite.

Este vorba despre initiativa Adevarul Holding de a distribui gratuit un ziar de seara. Ei isi propun sa devina lideri de piata in tandem cu Adevarul de dimineata (pe bani).

Comparatia cu televiziunile mi se pare fortata, sunt sceptic in ceea ce priveste sansele de reusita si mai ales am dubii asupra mesajelor ce urmeaza sa fie transmise in aceasta publicatie, insa, cu toate astea, mi se pare o initiativa laudabila.

Daca tinem cont de declinul pe care il are gazetaria clasica, de faptul ca informatia devine din ce in ce mai ieftina si mai usor de obtinut si ca totusi nu toata lumea are acces la internet, as zice ca aparitia unui ziar distribuit gratuit, care sa contina un minim de informatii relevante pentru comunitatea in care este distribuit e de bun augur.

Luand in considerare faptul ca asteptatul in statia de autobuz dureaza o vesnicie, cel putin in Iasi, si ca drumul cu acelasi autobuz dureaza de parca ai pleca din punctul A si ar trebui sa ajungi in punctul Z (si nu B cum ar fi normal) mi se pare util sa ai un ziar accesibil si relevant. Repet, se pune problema relevantei, ca mai accesibil decat mocka nu prea se poate.

O sa aiba succes initiativa?