Idei Geniale » planuri

Urasc vacantele prea lungi

Adi — Wed, 31 Dec 2008 07:00:49 +0000

Urasc vacantele prea lungi, inca de cand eram in scoala. O vacanta scurta, de odihna, de refacere e mereu bine-venita. E tot ce pot sa-mi doresc de la viata. Vacantele lungi in schimb…

Cred ca principala problema e ca nu-s obisnuit sa am prea mult timp liber. Imi propun sa fac o groaza de lucruri pentru care altfel n-am timp in mod normal si, cand mai am doar cateva zile de vacanta constat ca n-am facut nimic din ce mi-am propus. Astfel ajung sa fiu si mai demoralizat decat eram cu o zi inainte de concediu.

Pentru ca suntem la sfarsit de an si e moda planurilor de viitor imi propun ca la anul, pe vremea asta sa nu fi avut posibilitatea sa-mi iau concediu atat de lung (3 saptamani… o vesnicie). Imi propun sa fi vazut cel putin 3 tari (Olanda, Portugalia, Italia) macar asa, in treacat, sa adaug la colectia de magneti de frigider inca vreo 6-8 magneti din locurile vizitate. Restul, vor veni de la sine.

La multi ani!

Sa vezi si sa nu crezi

Adi — Tue, 19 Aug 2008 15:00:59 +0000

Da, stiu, am promis ca astazi nu scriu, dar mi-am adus aminte de o intamplare care m-a scos din sarite si pe care trebuie sa o consemnez undeva, ca sa nu uit de ce trebuie sa invat germana.

***

Era intr-o duminica seara cand, ca tot incepatorul in ale traitului pe cont propriu, constientizezi ca n-ai paine, carne, bere sau altceva ce vei avea nevoie pe parcursul saptamanii viitoare.

Desigur, intr-un avant de harnicie (discutabila) te hotarasti sa recuperezi tot timpul pierdut in weekend si te indrepti spre unul din putinele super-market-uri deschise duminica la ora 19:00 (Billa, din statia de metrou Praterstern pentru cei care au nevoie).

Ajuns acolo ramai uimit cati oameni sunt ca si tine (puturosi in weekend) si te gandesti ca o sa dureze o vesnicie pana vei avea ocazia sa desfaci berea pe care planuiesti s-o cumperi. Tragi aer in piept, pui mana pe carucior si intri.

Avand in vedere localizarea magazinului e lesne de inteles faptul ca din cumparatori doar 10% sunt austrieci/vorbitori de germana. Restul… de la Jamaica la Congo si de la Asutralia la Suedia (cu escala pe malul Dambovitei).

Ratacite prin magazin 3 grupuri de romani (din unul din ele faci si tu parte). Unul e format dintr-o familie (3 baieti si parinitii) iar celalalt (din care nu faci parte) e format din 4 maimute. 2 pitipoance si 2 toparlani care s-au trezit din prostia in care s-au cufundat inca de la nastere direct in Viena, la shopping (na ca si-au luat teapa ca austriacul sta acasa duminica).

O sa ne indepartam de cele 2 grupuri neutre de romani (al tau si familia respectiva) si o sa analizam maimutele.

Maimuta nr.1: E un mascul feroce. Cantareste aproximativ 60 de Kg, are 1.90 si asta se vede din pantalonii care (desi nu un model larg) stau ca pe gard. Pantalonii din denim alb sunt asortati cu o bluzita multata (cred ca a luat-o de la raionul pentru copii) in dungi marinaresti – asta nu e singura asemanare intre maimuta si Basescu (revenim mai tarziu). Parul e dat cu gel, are un fel de creasta dintr-aia intre metro-sexual si emo… eu cred ca totusi emo.

Maimuta nr.2: E gagica maimutii nr.1, e mai intalta decat masculul feroce si inevitabil mai proasta. Are o rochie galbena, bretonul de rigoare (nelipsit la orice femela din specia Pitiponcus Damboviteanus) este insotit de un tatuaj tribal pe gamba dreapta – pe cat punem pariu ca respectivul desen simbolizeaza exclamatia ce proasta-s! si ca maimuta crede ca inseamna sunt o diva sexy!?

Maimuta nr.3: Un alt mascul feroce din specia Cocalarus Damboviteanus, mai indesat decat maimuta nr.1, cu mai mult tupeu si prostie, considerata de colegii de trib drept umor. Vestimentatie: tricoul care spune multe despre maica-sa ( De puta madre = Of prostitue mother) – bai, nu era nevoie sa scrii mare pe piept chestia asta, ca se vede pe fata ta! -, blugii si nelipsitii pantofi cu varful intors.

Maimuta nr.4: Ea e cam in plus. Nu e imbracata la fel de trendy ca restul maimutelor, dar e la fel de proasta, e si urata pe deasupra si cred ca e in grup doar pentru ca e disponibila la perversiuni sexuale – vaaai ce urat gandesc… n-am ce-i face asta mi-a ramas intiparit pe retina despre ea.

Bun, am terminat de descris animalele, sa le povestim si cateva dintre obiceiuri.

In primul rand se duc la raionul de alcoolice premium. Se uita putin si exaclama lasa-ma bai frate ca in Romania e de 2 ori mai ieftin!. Apoi, dupa ce aleg cea mai ieftina sticla de vin (dracu sa-l ia, cred ca e cea mai ieftina ca i-am vazut fericit ca l-au gasit) se duc la mancare. Nu-si iau nici pe dracu, ca nu inteleg germana asa ca se duc la chipsuri – cu astea n-ai cum sa gresesti. Arunca 2-3 pungi in cos si merg spre casa.

La casa e coada, ce sa-i faci daca tot mapamondu-l si-a adus aminte in acelasi ca tre’ sa bage la ghiozdan saptamana viitoare? Dupa ce exclama bai, da de ce pula mea nu dau drumu astia la toate casele?! (e licenta poetica, n-am cum sa evit cuvintele vulgare) incearca sa-si gaseasca ocupatie.

Femelele incep a analizeze trecatorii. Rad de unul care nu a luat cos si scapa pe rand fiecare produs pe care-l duce in brate, o stramba pe una pentu simplul motiv ca are stil etc.

Maimuta nr.1 se gandeste ca totusi n-a luat tot ce putea lua si incepe sa analizeze raionul de prezervative ca cine stie, poate-i vine inspiratia.

Maimuta nr.3 in schimb da de mina de aur: standul cu poze developate (este si in Iasi la Billa). Incepe sa se uite ca berbecul (desi e maimuta) la aspecte intime (probabil) din viata austriecilor. Rade ca prostul (ca altfel n-are cum) si incepe sa le arate suratelor. Astea, incearca sa schiteze o oarecare doza de civilizatie si ii spun sa inceteze. Cum asta e perseverent incep si celelalte trei maimute sa se holbeze si, dintre toate nu poti sa nu remarci rasul de marinar despre care va vorbeam.

Cand lumea trecea pe langa ele (la maimute ma refer) si le atentiona sa se dea la oparte pentru ca blocau, acestea aruncau privirea aia tampa care exprima fratica, ti-ai permis sa mi te adresezi?.

***

In Europa exista doar 3 gradini zoologice care au Panda Urias. Una din ele este cea din Viena (celelalte sunt in Berlin, respectiv Edinburgh). Austriecii se mandresc mai cu seama cu puiul Fu Long (cine n-ar vrea sa aiba numele asta sa ridice mana sus) care s-a nascut anul trecut. Abia astept sa-l vad, ca de maimute sunt satul.

M-a lovit paranoia

Adi — Mon, 18 Aug 2008 07:00:13 +0000

Aveam si eu niste idei (din punctul meu de vedere geniale) si s-a gandit cineva inaintea mea sa implementeze una din ele.

Desigur, cum aveam mai multe situatia nu e grava, dar ma gandesc ca e cam ciudat sa discuti despre ideile astea cu un numar redus de persoane si, dupa cateva zile, sa constati ca una e deja in functiune. Nu imi banuiesc prietenii de rele intentii asa ca stati linistiti, dar senzatia de frustare nu poate sa nu existe – asta in primul rand pentru ca nu mi-a venit mai repede ideea si/sau pentru ca n-am implementat-o la timp.

Of… ma intorc in laborator, sa gasesc altceva, poate mai interesant.

Demografice

Adi — Tue, 05 Aug 2008 09:00:44 +0000

Oare poate cineva sa-mi spuna ce date demografice are blogul X? Dar siteul Y? Se discuta despre bani, publicitate, milioane de euro dar ma intreb pe ce sunt dati?

Sunt putini bloggeri care cunosc ce fel de cititori au, sunt putine site-uri care pot oferi datele astea si, in general sunt bazate pe presupuneri. Daca pui poze cu femei peste 40 de ani pe site nu inseamna ca te vor citi femeile peste 40 de ani, la fel de bine cum daca pui poze cu pustoaice semi-imbracate nu inseamna ca te vor citi numai mosnegii singuri si cu nevoi carnale.

Cum ar putea fi monetizat un astfel de sondaj in randul utilizatorilor de internet?

Despre monetizarea serviciilor online

Adi — Tue, 29 Jul 2008 05:00:21 +0000

Ieri am avut un moment pe care unii l-ar numi “aha”. Adica un moment in care te luminezi intr-o anumita privinta, un punct critic din care incepi sa vezi lucrurile altfel.

Desi in mini-interviul de mai jos Robert Scoble se refera la cazul Twitter, cred ca viziunea este aplicabila tuturor start-upurilor.

Pentru ne-vorbitorii de engleza, o traducere (aproximativa):

Cui ii pasa care este business-modelul (Twitter)? Google a avut business-model in primii 5 ani? Nu! Este Google acum compania numarul 1 in lume? Da! Cui naiba ii pasa care este busines-modelul? Lasa-ti-i in pace! Vor avea unul daca-si pastreaza audienta. Daca o pierd in favoarea Friendfied sau Plurk sau Jaiku, nu mai conteaza; nu vor avea un business-model. [...] Daca ai audienta vei gasi si un business-model, sau te va gasi el pe tine!

PS: Pe langa audienta ai nevoie si de servere stabile si de oameni care sa gadeasca pe termen lung.

S-a lansat Optzile.ro

Adi — Mon, 28 Jul 2008 16:00:19 +0000

Si ce-i cu asta? Nimic special, doar ca e un altfel de proiect, pus in practica de 2 prieteni pe care-i urasc pentru ca nu m-au implicat si pe mine.

Imi place:

conceptul – fiecare spune ce are pe suflet, pune pozele care-i convin si astfel continutul capata mai multa relevanta decat pe alte site-uri de acelasi gen
logo-ul – imi place ca e web2.0, e simplu, e integrabil pe orice fel de material de promovare
acoperirea – e pe toata tara si cred ca e printre putinele site-uri de profil care au continut national

Nu-mi place:

site-ul – e prea mult albastru, iar unele chestii sunt mult prea mari
acoperirea – e numai pentru Romania si, prin urmare mai greu pentru mine sa-mi amintesc ce pareri am despre localuri de-acolo (dara-mi-te preturi si alte alea)

Sugestii:

harti – ar fi fain de integrat Google Maps sau orice altceva, care sa permita o localizare macar aproximativa a localurilor despre care se vorbeste
widgets – ar putea face viata mai usoara unora care vor sa arate pe site-urile lor ce zic si altii despre un anumit local
more ratings – ar fi interesant ca autorul articolului sa mentioneze daca este wi-fi, aer conditionat, tv etc. in localul despre care scrie, in felul asta, utilizatorii avand ocazia sa aleaga si mai bine ce li s-ar potrivi; de asemeni interesant ar fi sa vezi si rating-ul pe care-l are un anumit autor, astfel incat sa stii daca articolele lui sunt relevante sau nu.

Inchei prin traditionala urare sa facem succes si prin a va invita sa cititi primul articol despre un local din alta parte decat Iasi (prietenii stiu de ce).

Cetatean european (episodul 1)

Adi — Fri, 18 Jul 2008 11:00:23 +0000

La 1 ianuarie 2007 romanii deveneau (doar cu numele din pacate) cetateni europeni. In practica mai avem destul de mult pana sa ajungem acolo, indiferent de situatia materiala, de educatie, de mediul din care provenim sau de etnie.

Tigan, roman, secui, sas, lipovan… mai pe scurt locuitor al taramului numit Romania, avem niste probleme de rezolvat, in mare parte de mentalitate.

Deunazi, venind de la piata am dat peste un cersetor care-si expunea frumusetea de picior cangrenos, mai-mai va produce niste bani din mila/greata trecatorilor. Langa el, un italiano vero de la Cracanatii din deal striga in gura mare (de roman get-beget) dupa prietenii lui sa-l astepte ca el are de facut o fapta buna.

Implusiv din fire, la trecerea pe langa ei, ma intreb cu voce tare daca nu mai era loc in Romania pentru astia si a fost nevoie sa vina aici, propunandu-mi in acelasi timp sa scriu un articol de bine despre toti cocalarii care se bucura de prostia occidentului de a ne da voie sa circulam liber prin Europa.

Dupa aia am plecat la o intalnire cu niste prieteni de prin alte tari. Unul dintre ei era italian si, evident, unul dintre subiectele de discutie a fost situatia romanilor de acolo. Din atitudinea lui, dar si din spuse, mi-am dat seama (pentru a nu stiu cata oara) ca presa din intreaga lume este de 2 bani vechi. Nu toti italienii ne considera tigani violatori, criminali sau cersetori, asa cum nici noi nu ar trebui sa-i consideram pe toti rasisti, extremisti etc.

Acum ma gandesc ca, in lunga (sper) sedere aici voi interactiona cu suficienti oameni despre care sa pot povesti sub titlul de Cetatean european.

Sacose din plastic vs. sacose din hartie

Adi — Thu, 17 Jul 2008 09:00:53 +0000

Citeam acum cateva zile ca Metro planuieste sa inlocuiasca sacosele din plastic cu cele din hartie si ca de ceva vreme Carrefour incearca asta.

Aici in orice magazi ai posibilitatea de a alege hartie in detrimentul plasticului, de a alege sa dai 1+ euro in loc de 20 de eurocenti pe o punga.

Din punctul meu de vedere este mai ecologic, mai ales in cazul Romaniei care are un sistem deficitar de reciclare a hartiei, sa folosesti o punga de plastic de mai multe ori. Alfel nu ramane decat sa taiem mai multi copaci si ce dadeai pe mere, dai acum pe pere.

Asta demonstreaza faptul ca ideile preluate din occident sunt preluate prost. In conditiile in care hartia s-ar recicla cum trebuie, copacii s-ar planta acolo de unde au fost taiati etc., sistemul cu pungi de hartie ar functiona. Altfel, presimt alunecari masive de pamant peste vreo cativa ani.

Cugetare despre pasajul de la Hala Centrala

Adi — Thu, 03 Jul 2008 09:00:06 +0000

Povestea cu pasajul asta e aceeasi de vreo 3 ani: au vrut baietii sa faca un pasaj acolo (nu sunt sigur de ce) si, cand au infipt tarnacopul, au gasit o caramida veche de vreo 100 de ani.

Precum omul din neandertal cu focul, au pasat caramida de la unul la altul pana cand au ajuns la concluzia ca trebuie protejata. Apoi a inceput fiecare sa isi dea cu parerea daca intr-adevar trebuie sau nu protejata, daca e mai bine sa lase asa ruinele de-acolo sau sa le puna in sticla, cum au mai vazut ei pe nu stiu unde si tot felul de idei, doar-doar n-or trebui sa puna mana sa munceasca.

La cativa metri mai incolo, Dascalu da drumul la un proiect rezidential de mare amploare. Mi-e greu sa cred ca, fiind situat in spatele Palatului Culturii, santierul nu scoate la iveala vreun cimitir despre care nu se stia, vreun zid de pe vremea lui Ion Creanga si asa mai departe. Omul insa are business de facut, in 3 ani trebuie sa termine asa ca lucreaza in continuare.

In centrul Vienei se afla Catedrala Stephansdom. Nu va dau date istorice despre ea, dar cu siguranta e un pic mai veche decat ce e in pasajul de la Hala Centrala. La nici 100 de metri de ea ce gasiti? O statie de metrou, jonctiune intre 2 dinre cele 6 linii care circula in Viena.

Stim cu totii ce sapaturi presupune o statie de metrou si, chiar daca nu stim, ne putem imagina ca e ceva mai raspandita decat un banal pasaj pietonal.

Aveau nevoie de asa ceva, pentru ca turistilor trebuia sa le fie cat mai usor sa ajunga in punctele de interes maxim, prin urmare au facut. Mi-e greu sa cred ca n-au gasit nici un os, nici o caramida de pe vremea cand catedrala era noua, dar cu toate astea au constientizat ca nu poti sa nu construiesti viitorul din cauza trecutului.

Cati ani trebuie sa mai treaca pana mentalitatea asta va fi mai de raspandita si la noi?

Proiecte romanesti lipsite de…

Adi — Thu, 03 Jul 2008 05:00:01 +0000

Zilele astea admiram felul in care au folosit vienezii spatiul pe care-l aul la dispozitie si ma gandeam la cata risipa se face la noi.

De exemplu exista cateva linii de metrou (de suprafata) – probabil ca multi dintre voi o sa-mi spuneti ca nu asta e denumirea corecta, insa e mai putin important – care circula suspendate pe un soi de poduri/pasarele/viaducte. Nimic (prea) spectaculos pana aici).

Partea interesanta e ca, de la bun inceput, de cand au fost construite aceste viaducte, s-au gandit la un aspect: ele ar urma sa ocupe un spatiu. De ce sa ocupam spatiul cu un zid care sa sustina linia de metrou si care sa nu mai aiba alta functionalitate? Asa ca au construit in asa fel incat locul caramizilor sa fie luat de baruri, cluburi sau magazine.

In felul asta au creat spatii comerciale care altfe ar fi trebuit inghesuite intr-un mallisor relativ inutil. Au creat un spatiu de 2 ori util, cu un aspect extrem de interesant.

Pe cand asa ceva si la noi? Am auzit ca renoveaza nu stiu ce pasarela din Alexandru, ca vor sa construiasca alta intre Pacurari si Alexandru, sau intre Dacia si Alexandru? De Bucuresti nu mai zic…

Concluzie: Proiecte urbanistice romanesti sunt lipsite de cap, de motivatie, de interes. Bani sunt, slava Domnului, dar le sta mai bine in buzunarele tertilor decat sa fie cheltuiti in interesul cetatenilor.