Urasc vacantele prea lungi, inca de cand eram in scoala. O vacanta scurta, de odihna, de refacere e mereu bine-venita. E tot ce pot sa-mi doresc de la viata. Vacantele lungi in schimb…
Cred ca principala problema e ca nu-s obisnuit sa am prea mult timp liber. Imi propun sa fac o groaza de lucruri pentru care altfel n-am timp in mod normal si, cand mai am doar cateva zile de vacanta constat ca n-am facut nimic din ce mi-am propus. Astfel ajung sa fiu si mai demoralizat decat eram cu o zi inainte de concediu.
Pentru ca suntem la sfarsit de an si e moda planurilor de viitor imi propun ca la anul, pe vremea asta sa nu fi avut posibilitatea sa-mi iau concediu atat de lung (3 saptamani… o vesnicie). Imi propun sa fi vazut cel putin 3 tari (Olanda, Portugalia, Italia) macar asa, in treacat, sa adaug la colectia de magneti de frigider inca vreo 6-8 magneti din locurile vizitate. Restul, vor veni de la sine.
La multi ani!
Da, stiu, am promis ca astazi nu scriu, dar mi-am adus aminte de o intamplare care m-a scos din sarite si pe care trebuie sa o consemnez undeva, ca sa nu uit de ce trebuie sa invat germana.
***
Era intr-o duminica seara cand, ca tot incepatorul in ale traitului pe cont propriu, constientizezi ca n-ai paine, carne, bere sau altceva ce vei avea nevoie pe parcursul saptamanii viitoare.
Desigur, intr-un avant de harnicie (discutabila) te hotarasti sa recuperezi tot timpul pierdut in weekend si te indrepti spre unul din putinele super-market-uri deschise duminica la ora 19:00 (Billa, din statia de metrou Praterstern pentru cei care au nevoie).
+ read more
Aveam si eu niste idei (din punctul meu de vedere geniale) si s-a gandit cineva inaintea mea sa implementeze una din ele.
Desigur, cum aveam mai multe situatia nu e grava, dar ma gandesc ca e cam ciudat sa discuti despre ideile astea cu un numar redus de persoane si, dupa cateva zile, sa constati ca una e deja in functiune. Nu imi banuiesc prietenii de rele intentii asa ca stati linistiti, dar senzatia de frustare nu poate sa nu existe – asta in primul rand pentru ca nu mi-a venit mai repede ideea si/sau pentru ca n-am implementat-o la timp.
Of… ma intorc in laborator, sa gasesc altceva, poate mai interesant.
Oare poate cineva sa-mi spuna ce date demografice are blogul X? Dar siteul Y? Se discuta despre bani, publicitate, milioane de euro dar ma intreb pe ce sunt dati?
Sunt putini bloggeri care cunosc ce fel de cititori au, sunt putine site-uri care pot oferi datele astea si, in general sunt bazate pe presupuneri. Daca pui poze cu femei peste 40 de ani pe site nu inseamna ca te vor citi femeile peste 40 de ani, la fel de bine cum daca pui poze cu pustoaice semi-imbracate nu inseamna ca te vor citi numai mosnegii singuri si cu nevoi carnale.
Cum ar putea fi monetizat un astfel de sondaj in randul utilizatorilor de internet?
Ieri am avut un moment pe care unii l-ar numi “aha”. Adica un moment in care te luminezi intr-o anumita privinta, un punct critic din care incepi sa vezi lucrurile altfel.
Desi in mini-interviul de mai jos Robert Scoble se refera la cazul Twitter, cred ca viziunea este aplicabila tuturor start-upurilor.
+ read more
Si ce-i cu asta? Nimic special, doar ca e un altfel de proiect, pus in practica de 2 prieteni pe care-i urasc pentru ca nu m-au implicat si pe mine.
Imi place:
- conceptul – fiecare spune ce are pe suflet, pune pozele care-i convin si astfel continutul capata mai multa relevanta decat pe alte site-uri de acelasi gen
- logo-ul – imi place ca e web2.0, e simplu, e integrabil pe orice fel de material de promovare
- acoperirea – e pe toata tara si cred ca e printre putinele site-uri de profil care au continut national
+ read more
La 1 ianuarie 2007 romanii deveneau (doar cu numele din pacate) cetateni europeni. In practica mai avem destul de mult pana sa ajungem acolo, indiferent de situatia materiala, de educatie, de mediul din care provenim sau de etnie.
Tigan, roman, secui, sas, lipovan… mai pe scurt locuitor al taramului numit Romania, avem niste probleme de rezolvat, in mare parte de mentalitate.
+ read more
Citeam acum cateva zile ca Metro planuieste sa inlocuiasca sacosele din plastic cu cele din hartie si ca de ceva vreme Carrefour incearca asta.
Aici in orice magazi ai posibilitatea de a alege hartie in detrimentul plasticului, de a alege sa dai 1+ euro in loc de 20 de eurocenti pe o punga.
+ read more
Povestea cu pasajul asta e aceeasi de vreo 3 ani: au vrut baietii sa faca un pasaj acolo (nu sunt sigur de ce) si, cand au infipt tarnacopul, au gasit o caramida veche de vreo 100 de ani.
Precum omul din neandertal cu focul, au pasat caramida de la unul la altul pana cand au ajuns la concluzia ca trebuie protejata. Apoi a inceput fiecare sa isi dea cu parerea daca intr-adevar trebuie sau nu protejata, daca e mai bine sa lase asa ruinele de-acolo sau sa le puna in sticla, cum au mai vazut ei pe nu stiu unde si tot felul de idei, doar-doar n-or trebui sa puna mana sa munceasca.
+ read more
Zilele astea admiram felul in care au folosit vienezii spatiul pe care-l aul la dispozitie si ma gandeam la cata risipa se face la noi.
De exemplu exista cateva linii de metrou (de suprafata) – probabil ca multi dintre voi o sa-mi spuneti ca nu asta e denumirea corecta, insa e mai putin important – care circula suspendate pe un soi de poduri/pasarele/viaducte. Nimic (prea) spectaculos pana aici).
+ read more