Idei Geniale » oameni

Less bitching, more doing!

Adi — Wed, 31 Mar 2010 07:00:24 +0000

Desi plecat de aproape 2 ani, inca mai interactionez cu o serie de tineri din Romania. Multi dintre ei au propriile afaceri, altii au optat pentru o cariera corporatista, altii pentru o cariera in traitul pe spatele parintilor. Nu zic ca e una mai corecta decat alta. Fara indoiala toate au atat plusuri cat si minusuri. Ce ma socheaza e faptul ca 99% dintre persoanele mai sus mentionate fac o arta din plansul de sine.

Unii se plang de clienti, ca nu le dau banii la timp, ca nu au cerinte clare, ca nu au o etica si ca nu stiu ce vor. Altii se plang de sefi abuzivi, nesimtiti si mai putin pregatiti profesional decat subordonatii. In cele din urma categoria a treia se plange de parinti care incearca sa-i mai tina inca sub control, care nu le dau bani suficienti si care ii tot bat la cap sa isi gaseasca un job. Oricum ar fi toti se plang, motiv pentru care ajung la 2 concluzii:

Recent mi-am facut o serie de dusmani pentru ca pe multi dintre ei i-am intrebat ce-au facut ca sa schimbe situatia in care se afla. Desigur, raspunsul a fost, modo-grosso, nimic ceea ce m-a facut sa ma lansez intr-o discutie filosofica pe care eu, cand eram copil, o uram si pe-atunci venea din partea parintilor. Ma intreb cum m-as simti acum daca as fi nevoit sa o ascult venind din partea unui coleg de generatie.
Cunoscutii despre care vorbesc sunt niste sclifositi pentru ca sunt de parere ca daca le-ar fi cu adevarat rau ar face ceva ca sa-si imbunatateasca situatia. In fond, daca ai calcat intr-o mizerie, freci talpa incaltamintei de asfapt pana scapi de mizerie, chiar daca te gandesti ca gradul de uzura creste. Asa si cu situatia in care te afli: daca esti afundat pana-n gat intr-o situatie neplacuta faci orice ca sa iesi din ea, chiar daca sacrificiile ar putea cauza anumite daune pe termen scurt.

Cu toate astea imi dau seama, uitanduma la posturile TV romanesti, ca e vorba de o situatie generalizata. Tuturor le place sa se auda vorbind despre problemele pe care le intampina, sa se planga de unul sau de altul, dar sunt putini cei pe care-i aud ca vin sa spuna am facut asta si asta si acum imi merge bine.

Constat cu tristeste ca romania s-a transformat intr-o tara de bocitoare, de la cel mai inalt nivel pana la ultimul om. Sper totusi ca asa cu a fost moda pistoalelor cu bile de plastic, a petardelor si a magazinelor care comercializeaza substante etno-botanice, o sa treaca si moda bocitului de sine si ca oamenii o sa se planga mai putin si o sa faca mai mult.

Romania, voteaza!

Adi — Thu, 03 Dec 2009 10:34:38 +0000

Desi nu cred ca e o idee buna sa scriu despre asta pe blog, totusi o fac, pentru ca imi place sa ma joc cu focul. Nu cred ca e o idee buna pentru ca, la fel ca majoritatea discutiilor din Romania pe teme sociale, opiniile sunt polarizate – nu mai exista cale de mijloc. Tendinta ar fi sa zici ca e bine ca e asa, ca a fi cu fundul in doua luntrii nu e o tactica tocmai sanatoasa/etica, insa in acelasi timp cred ca prea multa vehementa strica, avand in vedere ca vehementa inseamna (in general) dezechilibru. Bun, sa revenim zic.

Mi se pare imbucurator felul in care au decurs alegerile anul asta, din prisma faptului ca au fost foarte multi oameni care au votat. Spun asta pentru ca in trecut foarte putini dintre prietenii mei erau implicati atat de pasional in procesul electoral si, mai ales, foarte putini dintre ei ar fi fost dispusi sa stea cate 2 ore la coada ca sa voteze cu cineva sau impotriva altcuiva. Nu am dreptul sa le comentez alegerile, pentru ca sunt sigur ca fiecare a avut argumente solide intr-o directie sau in alta, insa laud determinarea de care au dat dovada in procesul electoral.

In acelasi timp mi se pare de bine inca un lucru: majoritatea sunt constienti ca aleg intre 2 variante mediocre (nu cred ca vreo varianta e rea, in sensul in care nici Geoana nu e comunist, dar nici Basescu nu e dictator; in acelasi timp nu cred ca vreo varianta e buna, datorita anturajelor celor 2 candidati). Asta e bine pentru ca, politicienii (sper eu) isi vor da seama ca in 5 ani va castiga cel care e mai putin mediocru, inconjurat de mai putini profitori si care lasa circul pe seama clovinilor, concentrandu-se pe fapte. Poate privesc lucrurile prea idealist, dar ce sens ar mai avea sa ma duc la vot duminica daca as crede ca o vom duce din rau in mai rau?!

Tragica mi se pare atitudinea televiziunilor si, implicit, a moderatorilor/jurnalistilor prezenti in talk-show-uri. Pot sa inteleg din partea lui Videanu sau a lui Vanghelie sa lanseze atacuri de grupa mica de la gradinita la adresa candidatilor la presedentie, pentru ca asta e menirea lor, din asta isi castiga existenta. Nu pot sa inteleg insa de ce e nevoie ca jurnalistii sa ia partea cuiva: ei ar trebui sa-si castige existenta din impartialitate si nu din propaganda facuta unuia sau altuia. Cel putin asta inteleg eu prin presa independenta.

Afrontul adus democratiei nu sunt atacurile lui Basescu la adresa mogulilor si nici directivele primite de angajatii trusturilor media de la Voiculescu, Vantu sau Patriciu. Afrontul adus libertatii de expriamare se constituie in atitudinea asta de… delasare pe care o resimt in randul unor jurnalisti cu pretentii de analisti politici.

Grav mi se pare ca votul, fie el pentru portocaliu sau pentru rosu (intre noi fie vorba, din cate stiu eu presedintele ar trebui sa fie independent din punct de vedere politic, ceea ce inseamna ca Basescu nu e pedelist si Geoana nu e pesedist, corect?!) le va da apa la moara unor oameni care gasesc de cuviinta sa-si umple burtile pe seama viitorului Romaniei.

De asta cred ca votul de duminica e inutil: Romania nu e condusa nici de Basescu, nici de Geoana, nici de Boc nici de Johannis si, nici macar de mogulii media. Romania e condusa de aplaudacii care dau din palme si aclama dupa cum li se cere, de acei oameni care ar trebui sa prezinte informatii intr-un mod impartial, dar gasesc de cuviinta sa se erijeze in formatori de opinie partinitoare aceluia care marca banul. Si cel mai trist e faptul ca pe acesti oameni nu prea ai cum sa-i schimi din functie. Pe Gadea sau pe Tatulici, pe Badea sau pe Turcescu nu prea ai cum sa-i dai afara, nici macar daca alegi sa nu te uiti la ei – pentru ca se uita altii.

In atare conditii intreb: ce votam duminica: Presedintele Romaniei sau persoana despre care se va vorbi necontenit timp de 5 ani in talk-show-urile zilnice de la ora 20:00?

Austrieci vs. polonezi (primele impresii)

Adi — Thu, 03 Dec 2009 08:25:19 +0000

Anul trecut faceam o comparatie intre romani si austrieci si multe din comparatii au atras o atitudine interesanta din partea celor din jur. Poate ca eram eu prea vehement si poate ca bateam prea mult apa in piua cu romanii sunt nesimtiti, nepasatori, neproactivi. Cert este ca nu cred asta despre toti romanii, ci doar despre majoritatea lor.

In fine, acum a venit momentul sa compar experientele mele in Austria cu cele din Polonia si, pentru ca pana acum nu prea am avut timp sa fiu pus in situatii inedite, s-ar putea sa ma insel. Totusi sunt sigur ca unele lucruri coincid cu prima impresie.

Austriece vs. poloneze

Incep cu subiectul asta pentru ca am fost intrebat in mod expres. Ei bine, as putea zice ca nu-ti dai seama ca ti-a lipsit ceva decat dupa ce regasesti acel ceva. N-as putea zice ca mi-au lipsit femeile, pentru ca nu e cazul, insa in acelasi timp, de fiecare data cand aveam musafiri toti constatau ca austriecele sunt urate in marea lor majoritate. Eu inclinam sa nu fiu de-acord cu acestia, insa, odata ajuns in Varsovia mi-am dat seama despre ce vorbesc musafirii.

As indrazni sa zic ca fete mai frumoase decat polonezele nu sunt, insa s-ar putea sa fiu subiectiv pentru ca si Andra are alura de poloneza (ce ziceti, m-am scos?!). Cert este ca arata mult mai bine decat austriecele si, in acelasi timp mi se par putin mai rafinate decat romancele (cu alte cuvinte au mai putine pitipoance).

No emos allowed!

Spre deosebire de Viena, unde era imposibil sa nu dai nas in nas cu vreun emo, aici intr-o saptamana n-am reusit sa vad decat unul singur si ala putin rusinat de faptul ca e emo.

In acelasi timp lipsa turcilor cu mohawk e de-a deretul refreshing. Pe bune, creste mai extreme decat cele ale turcilor vienezi (va dati seama, si turci si vienezi in acelasi timp) n-am avut parte sa vad nici la NovaRock (unde ai crede ca se aduna toata floarea ce vestita).

Totusi, am o vaga impresia ca in Varsovia am mari sanse sa dau peste baieti buni rasi in cap si cu haine baggy.

Do you speak english?

Sincer sa fiu, bazandu-ma pe experienta de acum 2 ani, nu ma asteptam sa gasesc prea multi vorbitori de limba engleza. Cu toate astea, asteptarile mi-au fost depasite in Varsovia. Poate pentru ca am abordat mai mult tineri, sau persoane carora JD-ul le-ar putea cere sa stie o limba de circulatie internationala.

Cu toate astea nivelul la care polonezii vorbesc engleza mi se pare unul mediocru. De aici si o diferenta fata de austrieci. In timp ce acestia din urma, cand ii intrebi daca vorbesc engleza iti raspund aproape invariabil a little bit (prevenind astfel situatiile in care nu stiu cum sa-ti raspunda), polonezii care vorbesc engleza, indiferent de nivel, iti zic simplu yes! si apoi o dau intr-o balbaiala.

Apa de la robinet

Unul din lucrurile pe care le regret de la mutarea in Polonia este apa de la robinet care execrabila. In Viena am avut parte de cea mai buna apa pe care am baut-o vreodata si era conform specificatiilor: inodora, insipida si incolora. La polul opus e apa din Varsovia care are si gust, si miros si culoare (cateodata), fapt ce ne obliga sa apelam la deja celebrul PET de 5 litri.

Din cate stiu cam asa se intampla si in Romania, insa trebuie sa ma intelegeti, m-am obisnuit cu luxul de a avea apa de izvor la robinet.

Totusi in ceea ce priveste bauturile Polonia are avantajul ei. Fiind un Coca-Cola junkie, printre primele produse pe care le-am cautat in Carrefour a fost Coca-Cola. Nu pot sa spun decat ca e la jumatate de pret, adica la pretul pe care eram obisnuit sa-l platesc in Romania. Cu toate acestea tendinta e sa bem mai mult sucuri naturale care si ele sunt mai ieftine si putin mai diversificate. Cu aceasta ocazie mi-am adus aminte si de Tymbark, care aici e foarte raspandit (poate pentru ca e marca poloneza?!).

Mancarea

Ca sa fiu sincer n-am prea avut timp sa cercetez restaurantele luxoase. Fiind primele zile aici am fost concentrati mai mult pe a ne cumpara chestiile necesare in casa (farfurii, linguri, stiti voi), lasand mancatul pe planul secundar. Prin urmare n-am apucat sa vedem decat food-courturile din Galeria Mokotov (chipurile cel mai bun mall din Varsovia) si Arkadia (chipurile unul dintre cele mai mari malluri din estul Europei).

In primul rand trebuie sa laud Food-court Arkadia pentru cat de aerisit si bine organizat e. E perfect sa bei o cafea intr-o dimineata insorita de primavara. Trecand la aspectul mancare, spre deosebire de Viena unde din 5 fast-food-uri 2 sunt cu profil asiatic, 1 cu shaworma, 1 e McDonalds si celalalt e cu snitele, aici lucrurile stau putin altfel: grecesc, mexican, McDonalds/KFC/Burger King, produse pe baza de peste, asiatic, wiking si… cred ca-mi scapa cateva. Intr-un cuvant varietate nu gluma, iar preturile decente.

Ospitalitatea

Spuneam acum ceva vreme despre austrieci ca sunt mereu zambitori si o plimbare pe strazile aglomerate din Viena te lasa cu un sentiment de bunastare. Imi lipseste acest lucru in Varsovia. Oamenii nu sunt chiar atat de zambitori si de bine dispusi, nu-si manifesta dragostea fata de partener in vazul lumii, intr-un cuvant sunt ceva mai interiorizati.

Cu toate acestea insa, ii simt pe polonezi ceva mai aproape de mine, in sensul ca atunci cand le ceri ajutorul se citeste in mimica lor dorinta de a te ajuta cat pot ei de bine. Austriecii in schimb sunt ceva mai reci in ceea ce priveste asistenta acordata in caz de nevoie. E drept ca la ei lucrurile sunt ceva mai simple/logice si daca nu te descurci esti ori incet la minte ori turist/emigrant (situatie in care e mai bine sa fii incet la minte, avand in vedere adversitatea pe care multi dintre austrieci o resimt fata de emigranti).

Concluzie

Articolul asta nu-si propune sa raspunda la intrebarea unde e mai bine?, pentru ca e o intrebare prea generalista. Depinde ce vrei: daca vrei sa cheltuiesti cat mai putin, s-ar putea sa fie mai bine in Polonia (pentru ca preturile sunt mai mici), in schimb daca vrei civilizatie s-ar putea sa o gasesti mai usor in Austria.

Una peste alta, cel mai important e sa transformi orice experienta intr-un benefica (financiar, profesional, personal, nu conteaza) si cred ca in Varsovia nu ne va fi prea greu sa facem lucrul asta.

Instinctul de superioritate

Adi — Wed, 11 Mar 2009 15:00:29 +0000

In ceea ce ma priveste, am observat acest instinct manifestandu-se in general la oameni din online: programatori, designeri, marketeri, PRisti… you name it. Se manifesta prin a-ti exprima parerea ca nu exista om mai valoros decat tine pe piata si prin a-i denigra pe cei din jur.

Ca si cum n-ar fi suficient sa te consideri soarele intr-o galaxie formata din colegi de breasla, ai pretentia ca esti soarele sorilor, dandu-ti cu parerea in domenii in care expertiza ta este nula. E ca si cum Soarele (din Calea Lactee) ar incerca sa lumineze si alte galaxii. Sunt 2 motive pentru care asta mi se pare o prostie:
1. Daca Soarele ar incerca sa lumineze si alte galaxii, atunci sunt sanse mari ca viata pe Terra sa dispara (datorita faptului ca Soarele ar arde prea tare si ar face viata imposibila pe planeta pe care locuim)
2. In ultima instanta Soarele (dupa o lunga perioada de arderi intense) s-ar stinge pentru ca n-ar mai avea combustibil.

Revenind la dimensiunile umane un programator (oricat de bun ar fi el in domeniul sau de activitate) este atat de limitat incat daca incearca sa-si dea cu parerea in domenii in care nu are niciun pic de expertiza, nu face decat sa se puna pe el (pentru ca lumea va trage concluzia ca e un ingamfat, arogant si poate chiar nesimtit) si pe colegi (pentru ca lumea se pricepe la generalizat) intr-o lumina proasta. Prin urmare, de ce s-o faci? Nu ar fi mai smart sa iti vezi de responsabilitatile tale, sa faci tot posibilul ca produsul pe care il oferi tu sa fie fara cusur?

Cred ca am fi toti mai eficienti daca ne-am vedea de felia noastra de tort si i-am lasa pe restul sa-si vada de treaba.

Aseara am descoperit solutia pentru Romania

Adi — Sun, 30 Nov 2008 07:00:26 +0000

Pacat ca la noi nu exista o companie dispusa sa investeasca 100 de milioane (sau cat o mai fi dat Google pentru ala care vine cu solutia salvatoare pentru omenire) ca ma imbogateam peste noapte. Aseara, din senin (a se citi dintr-un schimb de replici cu o persoana) mi-am dat seama ce trebuie facut in romania ca sa scapi de clasa politica de mare angajament pe care trebuie sa o votam.

Mi-am dat seama ca tot ce se intampla in(tre) partidele astea de 2 bani care sa bat pentru putere (si nu pentru binele Romaniei – stiu, e o utopie, nicaieri nu se intampla asta, dar in alte parti macar se pastreaza aparentele) se intampla pentru ca si celalalt face la fel.

Daca un partid se apuca sa plateze platani, celelalte partide se apuca de plantat brazi, plopi, tei, castani sau orice alt copan. Daca alt partid se apuca sa faca site-uri anti ceva, se apuca si restul. De cand si-a facut Iliescu blog, numarul bloggerilor s-a inmultit considerabil pentru ca, nu-i asa?!, ei nu este mai prosti decat un mosneag fost comunist actualmente socialist-democrat.

Solutia pe care o vad eu in momentul de fata este sa-i convingem pe cativa lideri de partid sa se sinucida in direct. Aceasta masura va fi urmata, conform principiului mai sus enuntat, de un val de sinucideri, care pe youtube, care la televizor, care cu poze in ziare, fiecare dupa puterea trustului din spate.

Astel Romania e scapata de folilele imbacsite cu pretentii de parlamentari care-o freaca prin parlament, de javrele cu pretentii de politicieni tineri si curati si de restul care nu se regasesc in cele 2 categorii enumerate mai sus.

Campania electorala din acest an mi s-a parut o joaca de-a “cel mai prost din curtea scolii” in care participantii au incercat sa gaseasca motive pentru care restul sunt mai cretini decat ei si motive pentru care plebea ar trebui sa-i voteze.

Simplu ca buna ziua…

Adi — Fri, 21 Nov 2008 05:00:50 +0000

Zilele trecute a venit in posta o factura de la Wien Energie, compania care se ocupa de distributia de gaz si curent electric aici, in Viena. In afara de chirie si internet, asta e singura factura pe care o platim (apa, gunoiul si restul intrand in pretul chiriei).

Initial ne-am speriat putin de valoarea facturii insa apoi ne-am linistit. Cei 250 de euro acopera curentul si gazul pe 4 luni, sau cel putin asa estimeaza baetii ca va costa. In martie vom primi o alta factura care ne va informa daca trebuie sa dam in plus sau trebuie sa primim bani inapoi.

Ce e simplu ca buna ziua? Modul in care regiile reusesc sa nu devina falimentare aici. Platesti in avans o estimare care acopera cel putin partial costurile pe care le va avea regia. Astfel tu scapi de o grija pentru 4 luni si ei se asigura ca n-o sa aiba datornici. N-ai platit pana la data cutare te-au ras de pe lista. Sanatate si virtute!

La fel ca la Wien Energie sta treaba si la Wien Linien, regia autonoma de transport in comun. Un bilet de o calatorie e foarte scump, 1.7 euro, dar pe masura ce avansezi preturile scad seminificativ. Un abonament pe o luna (pe toate liniile de transport, evident) costa 50 de euro, ceea ce inseamna ca economisesti undeva la 50% socotind ca faci cel putin 2 calatorii pe zi. Daca-ti iei pe un an dai 400 de euro, ceea ce inseamna ca economisesti 2 luni si, pe langa asta, daca mai ai si bicicleta, sau caine sau carut de copil, nu mai trebuie sa cumperi jumatate de bilet (cum se intampla in cazul celorlalte bilete).

E adevarat ca Becali ar fi de prisos aici, ca n-ar mai avea cui sa-i plateasca factura la curent electric, ca niciun politician n-ar mai avea cum sa promita marea cu sarea la prostime ca nah, toti isi iau ce si cat le trebuie si, prin urmare, e adevarat ca din punctul asta de vedere viata e mai fara haz.

Cand e ultima data cand ati vazut 2 pensionari strangandu-se in brate in Romania, relaxati si bucurosi unul de celalalt?

Americanu’ nu-i ca romanu’

Adi — Wed, 12 Nov 2008 09:00:41 +0000

Ieri am avut o revelatie. Urmarind, retrospectiv, clipuri cu Sarah Palin mi-am pus intrebarea: bai, ce-o fi fost in capul lui asta de-o fi nominalizat-o pe asta la vice-presedintia SUA? O fi el ramolit, dar are o armata de consilieri care l-ar fi putut opri.

Apoi am revazut comentariile unor moderatori americani pe marginea subiectului Palin nu stie ca Africa e continent si am facut click-ul. Pai aveam si noi o pitipoanca (blonda ce-i drept) care arunca bani in stanga si-n dreapta cand venea vorba de fuste, rochii si chiclazuri, care avea un barbat marioneta si care, cu pretentii de consilier prezidential, facea audiente la Gadea. Don’soara nu stia insa ca Norvegia n-are presedinte si raspundea cu aceeasi moneda birjarilor din parlament (injuraturi, aduceri aminte… tot arsenalul).

Pe semne ca a vazut McCain la un alt veteran mai de la est ca i-a iesit miscarea cu una frumoasa si proasta de-a iesit presedinte si ce si-a zis. Lasa ca si americanii pun botul.

Ei bine, ca sa-l parafrazam pe veteran, americanu’ nu-i ca romanu’ (asa cum nici iarna nu-i ca vara) si asta mi-a dat mie sansa sa traiesc momente istorice.

Mai tineti minte filmele alea SF cand ne atacau extraterestrii si presedintele de culoare al americii apasa butonul salvator. Actorul in filme era mai gras, dar sa speram ca Obama reuseste sa se ridice la nivelul peliculelor dedicate lui, inainte ca el sa reprezinte cineva.

Abia astept cursa electorala pentru prezidentiale de la anul… ce bine ca tot in Austria o sa fiu…

De prost gust

Adi — Wed, 12 Nov 2008 05:00:26 +0000

Devin din ce in ce mai scarbit de miscarea asta 2.0 din toata societatea, mai ales romaneasca. De ce m-ar interesa pe mine ce face Dumitru Oprea? Din punctul meu de vedere e un nimeni (in sensul in care ar putea foarte bine sa nu existe), ca dovada ca nu m-a interesat nicio clipa ce scriu altii pentru el pe blog/site, am sperat ca nu va iesi primar si, mai cu seama nu m-ar fi interesat niciodata contul lui de Twitter.

Desigur, si Obama a avut/are cont de Twitter si de Flickr si de Youtube si de toate cele. Cred ca daca mai dura o luna-doua campania isi facea si pe Cirip.ro sau eOK.ro, dar diferenta e una cat se poate de importanta: Obama e un om pe care sa merite sa-l urmaresti, pentru simplul motiv ca scrie istorie.

Cam ce istorie scrie Oprea, sau Adomnitei, sau… orice membru al clasei politice romanesti? O istorie cu flegme, injuraturi de birjar, pomeni electorale, spagi si tunuri financiare.

Bai astia din corpul de consultati ai oamenilor politici, invatati-i dracu sa vorbeasca civilizat, sa inspire oameni prin discursurile lor si apoi o sa vedeti ca o sa se roage lumea de ei sa candideze. Nu le trebuie Twitter sau WordPress sau mai stiu eu ce. Le trebuie doar cei 7 ani de-acasa si putin simt civic.

Abia astept dimineata in care melodia urmatoare n-o sa mai fie doar o melodie ci si o stare de spirit!

PS: Oprea pe Twitter e doar un exemplu, cel mai recent. Nu e singurul berbec 2.0.
PS2: N-am pus link-uri de lene.

Friday Morning Special

Adi — Fri, 31 Oct 2008 05:00:40 +0000

O sa trec peste amanuntul ca din ultimele 4 articole, 3 au titlu in engleza si continut in romana. Ieri un prieten a postat pe Facebook un filmulet care (pe langa faptul ca mi-a adus aminte de momentul AIESEC al vietii mele) m-a facut sa trag o concluzie: the human race is failing.

Da, e in engleza concluzia, pentru ca jumatate din discutiile pe care le port sau materialele pe care le citesc sunt in engleza. Vorba lunga, saracia omului, asa ca va las cu filmuletul.

PS: Din 4 articole e al 3-lea cu embed. O sa incerc sa nu mai repet isprava.

Din trenul Viena – Bucuresti

Adi — Thu, 09 Oct 2008 05:00:36 +0000

Care-i primul lucru pe care si-l ia romanul plecat la munca in Italia in bagaj?

Ca sa nu va tin in suspans pana la blogmeet va zic eu: salamul cu usturoi. Asta nu e tot! Pentru ca e grabit si foarte ocupat, nu-si face senviciurile de-acasa, si le face in tren mireasma dragostei imprastiind.

Urc in vagonul CFR proaspat renovat (serios, arata acceptabil) dar populat cu romani de culoarea mahonului. Dupa trepte ma astepta un obstacol si mai delicat. Cineva a avt bunavointa sa desfunde WC-ul, dar s-a plictisit la mijloc si-a lasat tot ce-a gasit acolo (adicatelea in WC) pe coridor.

Merg ce merg si aud niste oracaituri. Era un (aproape) nou nascut care isi cerea dreptul la igiena si conditii de transport demne de un nou nascut, dar masa i le viola (drepturile). Pana la urma s-a potolit, asta chiar in clipa in care am intrat in compartimentul meu (luat pe persoana fizica, vorba unui intelectual inca in viata).

Imi asez bagajele pe unde gasesc pentru ca cei 4 romani care n-aveau locuri in compartiment, in loc sa-si cumpere bilete cu loc si-au luat bagaje. In fine, ies sa ii zic Andrei toate cele ce se spun persoanei iubite si cand ma intorc, stupoare: un compartiment semi-civilizat care mirosea a nimic, s-a transformat in nici 5 minute intr-un fast-food dintr-ala de gara gen Pascani, cu salam de usturoi pe post de hamburger.

Dupa ce s-a terminat procesul de realizare a senviciurilor s-a trecut la activitati superioare: vodka. E drept ca era mai decenta decat cei 2 litri bauti in cana de metal de catre niste tovarasi polonezi acum un an, dar…

Apoi a inceput adevarata crima: discutia despre mancare, despre tortelini despre faptul ca italienii nu mananca bine, dar asa prost cum mananca traiesc mai mult decat romanii, care slava Domnului, numai produse baga pe orficiul bucal.

Din vorba in vorba ajungem la civilizatie (ciudat pentru ca discutia se purta cu niste oameni care inca mai cred ca usturoiul intareste sistemul imunitar) si la tot felul de povesti. De la civilizatie ajungem la agricultura. Unul se plange ca statul nu-l ajuta sa cultive pamantul. Dupa ce ii aduc aminte ca a primit niste ajutoare totusi de la stat, se plange ca statul ii cumpara recolta la pret mic. Pentru a ma asigura ca mi l-am facut prieten pe vecie il intreb: pai si cu slanina in pod si cu buzele unse?!.

Apoi am inceput sa-i povestesc despre finantari, despre mentalitatea proasta a romanilor care asteapta sa le cada din cer etc. Dupa 2 minute discutia s-a incheiat? S-o fi suparat oare pe mine?