Idei Geniale

Probabil ca ce voi scrie aici va suna ca o placa stricata, ca un adevar universal valabil, probabil ca reactia va fi “stim deja asta”. Dar imi asum riscurile…

Andi scria la un moment dat despre o intamplare petrecuta la PIM (in Tudor daca nu ma insel) cand persoana (i)responsabila de acel sediu se simtea exploatata pentru ca el (Andi) avea pretentia ca la 15 minute de ora inchiderii sediul sa fie deschis. Asta se intampla peste tot. Nu numai la Pim si probabil se ajunge de multe ori ca persoane care inchid mai devreme decat promit sa fie revoltate ca si altii fac la fel.

Cert este ca exista o zicala care ni se potriveste (noua romanilor) manusa: “Daca moare capra vecinului, sa moara s-a mea”. Altfel spus, daca vecinul e inconstient si nu-si da seama ca in alea 15 minute ar putea sa faca ceva bani in plus, hai sa fiu si eu inconstient (sau daca boul de peste drum trece pe rosu, hai sa trec si eu pe rosu ca doar eu functionez in regim de ambulanta si 7 secunde sunt vitale).

Pe langa acest aspect (cu inchisul inainte de ora inchiderii) apare si tragerea de inima la locul de munca. Astazi am stat nici mai mult nici mai putin de 45 de minute ca sa listez o pagina la PIM langa UMF, asta nu pentru ca ar fi fost aglomerat, ci pentru ca (banuiesc) tipa care “se ocupa de mine” cred ca avea si un part-time de centralista. Cel putin 5 telefoane a primit din care pentru 3 a fost nevoita sa iasa din incinta centrului de multiplicari.

Totusi a fost funny pentru ca era un tip (cam necioplit) care se simtea ca pe scena. Tipa la toata lumea, flirta cu partenerele de suferinta, investiga probleme aparute la o scula care cred ca e noua, decapsa, fotocopia (a se nota ca n-am spus xeroxa ) si asa mai departe. Ce m-a revoltat a fost ca din cand in cand isi mai aducea aminte de cate un client si incepea sa-si bata joc de el.

Nu e prima data cand mi-a fost dat sa am de-a face cu asemenea atitudine din partea vanzatorilor (pentru ca fie ca vinzi stofe, fie flori fie fotocopiezi tot vanzator esti). Oare ei (vanzatorii) nu-si dau seama ca majoritatea persoanelor din magazin sunt clienti si ca incep sa aiba strangeri de inima in ceea ce priveste interactiunea cu ei? Oare sefii lor ce parere au despre faptul ca au clienti injurati, batjocuriti, luati peste picior si (nu de putine ori) fraieriti?

In putinele tari “pseudo-occidentale” pe care le-am vizitat am avut parte numai de ajutor, zambete si buna dispozitie in magazine. Chiar si in situatii in care simteam eu ca am intrecut masura cu intrebarile si solicitarile mele. De asta vreau sa plec din tara asta: pentru ca nu cred ca ne vom invata minte vreodata, pentru ca mitocania, lenea si prostia ne vor guverna existenta pana la adanci batraneti.

De asta consider ca iPod-ul va deveni cel mai bun prieten al romanului (poate nu chiar iPod-ul ca nu este bani): pentru ca te ajuta sa treci peste ce nu-ti place (din punct de vedere fonic).