Idei Geniale

Pe langa dileme, expatii au parte si de senzatii tari. Nu, nu ma refel la cele specifice parcurilor de distractii ci la socuri oferite de anumite situatii pe care trebuie sa le depasesti.

Cel mai apropiat exemplu este problema de ieri pe care am avut-o cu internetul. Lucrand in domeniu, pentru o companie din Romania, conexiunea la internet este vitala. Fara ea, pot sa-mi iau adio de la o zi de munca.

Daca in Romania am pe cine sa injur sun pentru ca nu-mi merge internetul, aici n-am pe cine. Ma bucur, ca si acasa de serviciile companiei UPC, o companie renumita pentru problemele pe care le are in privinta calitatii serviciilor oferite.

Totusi trebuie sa recunosc ca, atunci cand merg, merg bine, la parametrii promisi, dar cand nu merg… e o problema a carei rezolvari dureaza o zi intreaga. Daca mai esti si in Austria, te apuca toti dracii ca nu stii unde sa suni, ce sa faci etc.

Spirit intreprinzator (cateodata), nervos din cale afara dupa 2 ore de up-and-down imi iau inima in dinti si ma hotarasc sa ma duc la cel mai apropiat punct de lucru al UPC. Tineam minte ca vazusem unul pe undeva pe-aproape si, cum drumul nu dura mai mult de 5 minute pe jos, am pornit intr-acolo, facandu-mi tot felul de scenarii.

Unul singur mi-a scapat: sa nu fie de fapt punct de lucru. Asta s-a intamplat. Ajung la locul cu pricina, tot branduit cu UPC din cap pana-n picioare dar, in vitrina o colectie impresionanta de telefoane mobile si de cartele pre-paid. La tejghea, un turc debloca telefonul unui client.

Am inceput sa-mi fac calcule: care sunt sansele ca aici sa fie punct de lucru UPC? Zero. Care sunt sansele ca turcul sa stie engleza? Zero. Care sunt sansele ca dupa 20 de minute de dezbatut in germano-engleza sa-mi rezolv problema? Zero. Prin urmare am facut cale-ntoarsa, considerand ca mai bine ma plimb prin oras, ma odihnesc si sper ca pana diseara se rezolva problema.

Desigur, s-a rezolvat, insa senzatia de neputinta inca nu a disparut.