Preconceptii despre bani
Stau de 3 luni (fara cateva zile) in Viena si evident am fost nevoit sa ma adaptez la euro. Aceasta adaptare a fost semi-usoara, pentru ca a trebuit sa ma obisnuiesc sa folosesc monedele si e mai incomod decat ar putea parea.
Mai mult, pe langa faptul ca majoritatea lucrurilor le poti cumpara in monenede, mai si primesti rest de la 1.79 (de exemplu) daca platesti cu 2 euro. Adica primesti fix 21 de eurocenti, fara bombonele, fara “aveti 3 banuti sa va dau 5″ etc. Asta inseamna ca dupa ce intri in magazin cu buzunarele goale, iesi cu ele pline de metal. Doamne fereste sa fii in mijlocul campului si sa inceapa o furtuna cu fulgere. Paratrasnet devine numele tau (mare, mic si mijlociu, toate 3 in acelasi timp).
Cum m-am adaptat eu? Mi-am facut o pusculita in care pun toate fisele sub 10 eurocenti (5, 2 si 1 eurocent). Astazi mi-am propus sa fac inventarul, asa ca, va pot spune cu mandrie ca, dupa 3 luni de zona euro am reusit sa strang 4.72 euro in monede din alea maronii si urate.
Aici intervin preconceptiile despre bani [... a se observa ca am scris 3 paragrafe ca sa ajung unde vroiam ...]: daca eu ma duc cu pusculita (care consta intr-o cutie de Mini Oreo) la magazin sa cumpar ceva, ce va crede vanzatoarea despre mine?
PS: Am vazut un boem (a se citi un italian cu plete prinse in coc, putin spalat, cu trening din ala chinezesc-like pe el) in Starbucks care a platit 3 cafele in fise de 10 si 20 de eurocenti. Vanzatorul, cand l-a vazut pe asta ce pune pe masa si-a pus efectiv mainile in cap. Apoi a inceput sa rada si sa numere in acelasi timp.
E a doua oara cand revin de la Viena, si tot ce povestesti despre acest oras imi este familiar.Cu banii, anul trecut, mi-a fost al naibi de greu sa ii accept( obisnuita ca in tara sa refuz maruntis drept rest), pana cand am descoperit discriminarea la unele toalete unde femeile trebuie sa plateasca, iar micile monede si-au gasit utilitatea.Util este si acel aparat care iti schimba 2,1, 0.5,0.2 euro, ca cel din Prater de la intrarea la toaleta.Varul sotului meu a strans banii pe care ii dadea zilnic pe tigari, si peste un an, de ziua lui si-a facut cadou un tv plasma imens.Ideea e ca si aia mici maro si urati au valoarea lor, si mic cu mic mare se face.