Idei Geniale

Anul acesta olimpiada de iarna a fost organizata de Viena (Austria), Bucuresti (Romania) si Iasi (Romania). Pentru ca nu a fost zapada, organizatorii (adica eu) au fost nevoiti sa se adapteze conditiilor meteo nefavorabile pentru o olimpiada de iarna si sa conceapa noi incercari pentru participanti (adica tot eu, impreuna cu Andra).

Proba 1: Dormitul pe aeroport

Oricat de civilizat ar fi transportul in comun in Viena, astia nu au niste conexiuni viabile pentru a ajunge la aeroport la 4 dimineata. Desigur exista si varianta cu taxiul, dar, fan impatimit al emisiunii Amazing Race, nu ai cum sa nu-ti doresti sa incerci sa dormi pe aeroport. Partea cu adevarat interesanta este cand ii vezi pe ceilalti cat de bine se descurca, de parca ar fi facut-o de-o viata. La proba asta nu a iesit nimeni castigator, desi Andra a incercat mai insistent decat mine.

Proba 2: Stapanirea de sine (partea 1)

Unii au inventat zborurile low-cost, altii au inventat turismul muncitoresc (practicat in mare parte de persoane cu o educatie/cultura discutabila). Combinate, aceste 2 elemente pot rezulta intr-o adevarata proba de stoicism: cat de multi poti accepta ca un om care a stat la coada vacii toata viata sa faca misto in cel mai grotesc mod posibil de o stewardesa, asta doar pentru ca ea e slovaca si nu-ti intelege limba? Eu am rezistat o ora si un sfert, ca atat a durat zborul. Castigatorii: amandoi am terminat la egalitate.

Proba 3: Saritul peste groapa cu noroi

Cand au venit niste cunostine in Viena, unul din lucrurile pe care le-au remarcat a fost lipsa prafului de pe strazi. Masinile sunt aproape mereu curate si nu e o tragedie daca imediat dupa ce-ai terminat de spalat masina incepe sa ploua: nu ai dat banii de pomana. Eu am considerat asta o exagerare datorata socului de a vedea ceva mai multa curatenie, insa odata ajuns in Bucuresti, mi-am dat seama ca ma inselam. La proba asta am picat lamentabil si eu si Andra.

Proba 4: Lectia de geografie

In autogara, cat asteptam autocarul spre Iasi, am intrat in vorba cu un tip care venea de la munca din Italia. Spalatel, nu avea accent de moldovean, nu avea sacose de rafie, intr-un cuvant: decent. Asta pana a deschis gura: ne-a intrebat de unde venim (vazuse tag-ul pe care ti-l pune la aeroport pe bagaj). Evident i-am raspuns simplu: din Viena. M-as fi asteptat la orice intrebare numai la unde-i tara asta? nu. Initial am considerat ca e o scapare de moment, in fond si la urma urmei si Google mai confunda Vienna (Austria) cu Vienna (un oras american). I-am spus ca Viena este capitala Austriei, la care remarca omului a fost: aah, Australia, si cum e acolo? e cald?. Am incercat sa-l lamuresc ca vorbesc despre Austria, dar la aparitia pitipoancei din dotare, tipul ii zice: uite fata, baietii vin din Australia. Atunci mi-am dat seama ca am picat si la proba asta.

Proba 5: Stapanirea de sine (partea 2)

Inevitabil in autocar ai parte de experiente cat se poate de initiatice. De data asta am asistat la educatia data de o taranca de la Belcesti odraslei (turnate fara chibzuinta) care a plans timp de 45 de minute neincetat. Cum se intampla educatia asta? Simplu: taci fa, futu-ti gura matii, ca te omor aici! Oare respectivul copil o sa stie la 23 de ani diferenta dintre Austria si Australia? Pe asta am trecut-o cu brio.

Proba 6: Blatul

Proba speciala la care doar eu am avut oportunitatea sa particip. La ora 20:30, in al doilea oras ca marime din Romania (poate-i al treila, nu prea conteaza), al unei tari din Uniunea Europeana e o bezna de nedescris. Venit dintr-o tara mai civilizata din punct de vedere financiar sunt obisnuit sa pot folosi cardul la orice bancomat imi doresc (nu am pretentia sa nu-mi ia comision special, asa cum se intampla in Austria, dar macar sa pot scoate niste roni). N-am putut, astfel incat cei 4 roni din dotare erau insuficienti pentru o cursa cu taxiul. Am ales sa ma urc in autobuz, sperand ca voi avea ocazia sa-mi demonstrez recunostinta fata de Regia Autonoma de Trasport Public achitand pretul biletului. N-o sa vezi. Soferii nu mai vand bilete, se vand doar la tonete care au program pana la ora 20:00. Intre a merge pe jos vreo 6 statii si a face blatul am ales, dupa cum era si firesc, sa fac blatul.

De ce am spus toate astea?

Pentru ca sunt roman care a locuit timp de 23 de ani in Iasi si ar trebui ca dupa 6 luni de trait in alta tara sa ma mai descurc inca fara probleme in Romania. Ma intreb ce se intampla cu un turist, care n-are de unde sa-si cumpere o harta cu mijloacele de transport in comun, care nu are de unde sa-si cumpere bilete si care, in dezorientarea sa, mai trebuie sa ocoleasca baltoace de noroi, rahati de caine, gasti de aurolaci si alte minuni ale lumii in care traim?

Oare de ce se pierde timpul cu brain storming-uri pentru crearea brandului de tara sau de oras, de ce se baga bani in rahat, in loc sa se bage in chestii care chiar ar influenta turismul in mod decisiv? Daca avem un brand de tara mai destept conceput o sa le luam ochii occidentalilor de la mizeria care ne inconjoara? Asta e strategia?