Idei Geniale

De data aceasta am intalnit-o pe Daniela in tramvai. Noi veneam de la Billa, tocmai din Praterstern – ca e printre singurele magazine deschise dupa 7 seara, ora la care apucam si noi sa mai cumparam cate una-alta – cu o serie de item-uri necesare procesului de umplere a burtilor din dotare.

Eu in vesnica pereche de blugi, cu mereu prezenta pereche de incaltaminte Etnii (Etnies pentru necunoscatori), Andra fermecatoare ca intotdeauna in tinuta corporate. Va dati seama ca povestea Doamna si vagabondul se reediteaza pe strazile pasnice ale capitalei austriece.

Ea ascunsa pe un scaun rosu al tramvaiului care circula pe ruta J (de la Josephstadter Strasse), cu parul plin de fixativ, cu unghiile imposibil de lungi pentru un om care face orice cu mainile si, inevitabil cu telefonul roz la ureche. O ardea intr-o germana pe care o distingeai chiar si daca esti surd, pentru ca se vedea pe fata ei ca se chinuie.

Tot intr-un Ich weiss, Ich weiss o tinea (n.r. nemtii si austriecii nu prea folosesc repetitii de genul stiu, stiu sau da, da pentru ca denota prostie si lipsa de respect fata de cel care ti se adreseaza) si la un moment dat rosteste, cu glasul de printesa de Berceni, Colentina sau Pantelimon: da, te aud, dar nu prea pot sa vorbesc ca sunt in tramvai si incepe sa rada ca… ca o masteranda romanca la Viena.

Bulversat ma intorc la ea si-i zambesc ca de la roman la pitipoanca. Asta continua sa-i zica in romana in aceeasi maniera in care ii zicea Raducioiu pe aeroport (n.r. e o gluma de microbist, care se refera la parvenitismul si incultura fobalistilor romani de peste hotare care uita romana de cum au calcat pragul Otopeniului). La un moment dat incepe iar sa vorbeasca in germana – sau cel putin asa avea ea senzatia.

Desi mi-as fi dorit sa-i transmit urari de bine de la un om care isi injura compatriotii inculti, nespalati si nesimtiti, dar care nu-si injura neamul, m-am resemnat. Oricum nemtoaica noastra n-ar fi inteles despre ce-i vorba. Ea este ocupata cu masterul, nu conteaza pe ce tema, master sa fie.

Voi ce credeti: de ce a ales masteranda noastra sa vorbeasca in germana in loc sa vorbeasca in romana, alegand astfel sa o inteleaga tot tramvaiul, dar sa n-o inteleg eu? Oare ea era constienta de alegerea facuta?