Ma simt special
Ma simt special pentru ca managerul magazinulului de la parterul blocului s-a hotarat sa instituie o regula care, in mare masura, mi se datoreaza mie. Sa va povestesc…
De vreo doi ani (de fapt mai mult cred) 85% din cumparaturile facute le platesc cu cardul. Mi-e mult mai comod. Atat in Viena cat si in Varsovia, banca nu-mi ia comision la tranzactiile facute prin POS, fapt ce ma scuteste de a avea un portmoneu doldora de hartii. Mai mult, atat in Austria cat si in Polonia, desi vorbim despre valute diferite, monezile au importanta lor, mai mare decat in Romania: daca in Romania 1 leu e bancnota, atat 1 euro cat si 1 zlot sunt monede, iar vanzatoarele austriece (sau poloneze) tin sa-ti dea restul pana la ultima centima. Asadar, platind cu cardul elimin riscul de a fi fulgerat. E drept ca apare riscul de a ma lua vantul, dar in cazul meu ar fi nevoie de o tornada, fenomen meteorologic care nu prea se intamla pe-aici.
Dupa cum zicea, ajunsesem la stadiul in care, chiar daca era vorba doar de un pliculet de cafea, eu scoteam cardul pentru ca portofelul meu era gol. Daca stau bine si ma gandesc cred ca mi s-ar potrivi mai bine un port-card. In fine, nu va povestesc privirile si oftaturile vanzatoarelor de la deli-shop cand ma vedeau ca intru in magazin. Toate astea pana acum vreo 2 sambete cand, bucuros ca mi-am cumparat halva, paine si ce alte mizerii cumpar eu la supra-pret de la Delicia (ca asa se cheama magazinul) tipa de la casa imi impinge cardul inapoi si-mi arata un semn scris in poloneza. Era ceva cu “kupici…. 20zl… karta”. Whatever, imi zic, si i-l imping inapoi, dar ea nu si nu, aratandu-mi din nou semnul si zicandu-mi ceva. Evident ca eu ii zic ca nu vorbesc poloneza, dar degeaba. Se vede treaba ca s-a instaurat o noua regula: nu se accepta plati cu cardul pentru sume mai mici de 20 de zloti.
Cred ca mi se datoreaza in mare masura mie regula asta pentru ca sunt cam singurul cumparator de la magazinul respetiv care apeleaza la metoda de plata prin card. Restul persoanelor care cumpara sunt elevi la scoala de vis-a-vis sau pensionari, grupuri care nu sunt targetate de bancile de aici pentru a-si face card.
Acum nu-mi ramane decat sa ma intreb: de ce oare i-a deranjat pe baietii astia asa mult ca eu fac cumparaturi de (sa zicem) 5 zloti cu cardul? Cum ar zice englezul what’s the harm in it?!.
Cute… But it’s wrong!
Asta a fost si surpriza mea la un moment dat (acum 100 de ani). Sa aflu ca defapt comerciantii platesc comision pe fiecare incasare pos si ca exista si un comision minim inainte de cel procentual. Ceea ce mi se pare odios, indiferent cat de mult imi place cardul inloc de cash: practic companiile de carduri iti marketuiesc tie, posesor de card, acest super-beneficu ca nu dai comision la pos (ceea ce era o anomalie oricum!) iar pe de alta parte se duc si strang comerciantul cu usa amenintand cu pierderea clientilor anterior prinsi in capcana. Valoare adaugata companie carduri: ZERO! Doar marketing; te prostesc pe tine ca e minunat sa nu platesti comision pe niste bani care oricum is ai tai si inainte sa fie electronici nu plateai nimic!
Ma rog, regula cu tranzactia minima nu e poloneza. E in toate tarile, inclusiv cele cu apa calda. Comerciantii mari isi permit sa nu o aplice; cei cu rulaj mic sunt mai afectati si ii poate face sa fie mai neprietenosi. Frumos e sa eviti platile mici cu cardul (reperele mele personale sunt 10 ron in .ro si 2 usd in .us) iar daca situatia cere sa platesti o suma mai mica cu cardul sa arati compasiune cumva (eu imi cer scuze si permisiunea vanzatorului si sincer nimeni niciodata nu m-a refuzat nici chiar la 30 centi = cookie).
Stai ca nu prea inteleg: cu ce sunt eu prostit cand cineva nu-mi ia niste bani pe care, desi n-ar avea de ce, ar putea sa mi-i ia? Eu prefer sa platesc folosind cardul pentru simplul motiv ca e mai comfortabil sa am un portofel subtire si comod atunci cand ma asez pe un scaun (in masina, in autobuz, in cafenea).
In ceea ce priveste comerciantii eu propun sa nu le plangem de mila: e alegerea lor daca isi instaleaza POS in pravalie, alegere pentru care isi asuma niste responsabilitati. E evident ca cineva trebuie sa plateasca tranzactia si mi se pare logic sa o plateasca cel care are cel mai mult de castigat (financiar vorbind) de pe urma ei.
Cred ca din cauza celor 100+ ani ai interpretat putin gresit articolul: nu ma deranjeaza (prea tare) ca este o limita minima de plata cu cardul, doar ca mi se pare amuzant (cumva) ca regula a aparut dupa vreo 2 luni de cand cumpar eu de la magazinul respectiv.
Am ajuns din intamplare pe blogul tau si am citit acest post. Aceeasi problema am intampinat-o si eu in Polonia pe vremea cand am fost in Szczecin. Cumparaturile le faceam cu cardul de credit din Romania si la un moment dat, la un mini-market de colt de bloc, vreau sa platesc cu cardul niste cumparaturi de 15 zł, la care tipul de la casierie imi arata un semn in care sugereaza cifra 20. bine ca tipul mai ingropea 2-3 cuvinte in engleza si m-a facut sa inteleg ca trebuia sa cumpar de cel putin 20 zloti ca sa pot plati cu cardul, asa ca… , ca tot romanul, am mai bagat 2-3 paini in costul de cumparaturi ca sa ajung la suma
)
Oricum limitarea asta de 20 am intampinat-o doar la magazinele f mici de la parter de bloc, la supermarket nu am avut niciodata problema asta.