Noni zice despre mine ca sunt un radacinos. El prin asta intelege ca sunt genul de om greu de urnit din fata calculatorului, cu viata sociala aproape de zero etc. Eu vreau sa cred ca nu e adevarat insa nici un “party animal” nu sunt.

Preambulul nu are legatura foarte mare cu ce urmeaza sa scriu insa e o eventuala scuza pentru surprinderea pe care am avut-o cand m-am urcat in tramvai.

Se vede treaba ca incapabilii prietenii mei de la RATP (Regia Autonoma a Timpului Pierdut) se tin de surprize. La minunatele tramvaie cumparate acum vreo 10 ani din Germania (care pe atunci erau vechi de… de ceva vreme) au schimbat plusul de pe scaune.

Exact! Ala cu jegul gros cat noul MacBook Air, ala care-ti intorcea matele pe dos, ala care dadea senzatia ca… ca esti in Romania. Totusi baietii nu au exagerat. Spatarele le-au lasat asa cum erau, ca deh, merge si-asa.

Acuma ce sa zic… sa fiu multumit ca ma pot aseza pe scaun fara sa am emotii la ridicare? Sa ma intreb de ce totusi au ezitat sa pune un burete (sunt un baiat fin, obisnuit sa stau numai in puf)? Sa fiu dezamagit ca in Iasi, Romania, treaba nu se poate face decat pe jumatate? Sa zic mersi ca se vad efectle (cu lupa) scumpirii biletelor?

Decizii, decizii…

PS1: Daca va intrebati de ce e nevoie de burete pe scaunele din tramvai, merge-ti pe ruta 7 dintr-un capat (Rond Canta) pana in celalalt (Felicia/Carrefour). E o adevarata aventura mai ales in zona Billa – Gara.

PS2: Calitatea pozei este data de telefonul caramida din dotare. Altfel eu as fi un fotograf foarte priceput :P