Gand despre adaptare
In Austria Viena este usor sa te adaptezi. Transport public pe intelesul tuturor, harti la tot pasul, supermarket-uri, intr-un cuvant tot ce-ti trebuie in fiecare zi.
Iti creezi niste automatisme, in general daca ti-a iesit intr-un fel repeti procedeul de fiecare data, pentru ca stii sigur ca nu dai gres. Insa prima solutie nu este si cea mai eficienta. Gand gasesti o solutie mai ieftina/rapida iti dai seama ca de fapt senzatia de adaptare era falsa.
Intervin si momente in care trebuie sa interactionezi cu un functionar si cand functionarul este turc si nu stie decat 2 limbi (turca si germana), e o provocare. Asta e momentul testului suprem: te dai batut sau incepi sa enumeri cuvinte pe care le stii in germana si iti asumi riscul de a parea un tarzan ratacit in oras?
La inceput renuntam. Ma gandeam ca ma fac de rusine, ca eu un doct scolit pe bancile prestigiosului sistem de invatamant romanesc nu pot sa imi degradez imaginea in fata unui turc bolmojind un fel de germana.
Cu timpul insa mi-am dat seama ca e interesant, ca bolmojeala asta de cuvinte s-ar putea sa ma ajute sa invat germana mai repede, ca e mai eficient sa stric una-doua vorbe si sa imi rezolv problema decat sa las balta totul si sa astept sa vina un traducator.
Concluzionand, adaptarea este ceva relativ, un concept aplicabil doar pana in momentul in care intervine un eveniment menit sa te contrazica. Cand esti adaptat? Practic niciodata si atunci ma intreb: de ce impart unii lumea in adaptati si inadaptati?
Pe principiul unii sunt mai egali ca altii, tot asa sunt si cativa mai rasariti in ceea ce priveste abilitatile de adaptare..