Idei Geniale

Care-i primul lucru pe care si-l ia romanul plecat la munca in Italia in bagaj?

Ca sa nu va tin in suspans pana la blogmeet va zic eu: salamul cu usturoi. Asta nu e tot! Pentru ca e grabit si foarte ocupat, nu-si face senviciurile de-acasa, si le face in tren mireasma dragostei imprastiind.

Urc in vagonul CFR proaspat renovat (serios, arata acceptabil) dar populat cu romani de culoarea mahonului. Dupa trepte ma astepta un obstacol si mai delicat. Cineva a avt bunavointa sa desfunde WC-ul, dar s-a plictisit la mijloc si-a lasat tot ce-a gasit acolo (adicatelea in WC) pe coridor.

Merg ce merg si aud niste oracaituri. Era un (aproape) nou nascut care isi cerea dreptul la igiena si conditii de transport demne de un nou nascut, dar masa i le viola (drepturile). Pana la urma s-a potolit, asta chiar in clipa in care am intrat in compartimentul meu (luat pe persoana fizica, vorba unui intelectual inca in viata).

Imi asez bagajele pe unde gasesc pentru ca cei 4 romani care n-aveau locuri in compartiment, in loc sa-si cumpere bilete cu loc si-au luat bagaje. In fine, ies sa ii zic Andrei toate cele ce se spun persoanei iubite si cand ma intorc, stupoare: un compartiment semi-civilizat care mirosea a nimic, s-a transformat in nici 5 minute intr-un fast-food dintr-ala de gara gen Pascani, cu salam de usturoi pe post de hamburger.

Dupa ce s-a terminat procesul de realizare a senviciurilor s-a trecut la activitati superioare: vodka. E drept ca era mai decenta decat cei 2 litri bauti in cana de metal de catre niste tovarasi polonezi acum un an, dar…

Apoi a inceput adevarata crima: discutia despre mancare, despre tortelini despre faptul ca italienii nu mananca bine, dar asa prost cum mananca traiesc mai mult decat romanii, care slava Domnului, numai produse baga pe orficiul bucal.

Din vorba in vorba ajungem la civilizatie (ciudat pentru ca discutia se purta cu niste oameni care inca mai cred ca usturoiul intareste sistemul imunitar) si la tot felul de povesti. De la civilizatie ajungem la agricultura. Unul se plange ca statul nu-l ajuta sa cultive pamantul. Dupa ce ii aduc aminte ca a primit niste ajutoare totusi de la stat, se plange ca statul ii cumpara recolta la pret mic. Pentru a ma asigura ca mi l-am facut prieten pe vecie il intreb: pai si cu slanina in pod si cu buzele unse?!.

Apoi am inceput sa-i povestesc despre finantari, despre mentalitatea proasta a romanilor care asteapta sa le cada din cer etc. Dupa 2 minute discutia s-a incheiat? S-o fi suparat oare pe mine?