La 1 ianuarie 2007 romanii deveneau (doar cu numele din pacate) cetateni europeni. In practica mai avem destul de mult pana sa ajungem acolo, indiferent de situatia materiala, de educatie, de mediul din care provenim sau de etnie.

Tigan, roman, secui, sas, lipovan… mai pe scurt locuitor al taramului numit Romania, avem niste probleme de rezolvat, in mare parte de mentalitate.

Deunazi, venind de la piata am dat peste un cersetor care-si expunea frumusetea de picior cangrenos, mai-mai va produce niste bani din mila/greata trecatorilor. Langa el, un italiano vero de la Cracanatii din deal striga in gura mare (de roman get-beget) dupa prietenii lui sa-l astepte ca el are de facut o fapta buna.

Implusiv din fire, la trecerea pe langa ei, ma intreb cu voce tare daca nu mai era loc in Romania pentru astia si a fost nevoie sa vina aici, propunandu-mi in acelasi timp sa scriu un articol de bine despre toti cocalarii care se bucura de prostia occidentului de a ne da voie sa circulam liber prin Europa.

Dupa aia am plecat la o intalnire cu niste prieteni de prin alte tari. Unul dintre ei era italian si, evident, unul dintre subiectele de discutie a fost situatia romanilor de acolo. Din atitudinea lui, dar si din spuse, mi-am dat seama (pentru a nu stiu cata oara) ca presa din intreaga lume este de 2 bani vechi. Nu toti italienii ne considera tigani violatori, criminali sau cersetori, asa cum nici noi nu ar trebui sa-i consideram pe toti rasisti, extremisti etc.

Acum ma gandesc ca, in lunga (sper) sedere aici voi interactiona cu suficienti oameni despre care sa pot povesti sub titlul de Cetatean european.