Idei Geniale

Articolul asta ar putea fi considerat un fel de continuare al povestii cu baba si taximetristul. Este vorba, totusi, despre o continuare mai putin amuzanta/dinamica, intrucat contine niste constatari pe care o sa-mi permit sa le enunt ca adevaruri universal valabile.

Dupa cum stiti deja (nu stiu daca ati observat dar dupa ce a pus link Zoso catre mine de-am facut un spike de toata frumusetea, comunic preponderent la plural cu cititorii mei – voi incerca sa scap de obiceiul asta) am fost plecat pentru cateva 2 zile undeva pe langa Brasov, la Dealu Marului – o zona superba, unde spre bucuria mea n-am avut laptop, internet (decat oleaca pe mobil), televizor etc.

Nu stiu ce-a facut Romania in ultimul amical de dinainte de Euro (nici nu cred ca ma intereseaza), nu am prins dezbaterea de la TVR1 in care (daca as fi luat parte) l-as fi batut pe Vadim Tudor cat as fi putut de bine, dar am avut parte de discutii interesante, am devenit un pic mai motivat si am gasit pretextul pentru a scrie despre ce urmeaza sa scriu.

Cu multa vreme in urma, autocarele din Romania nu aveau aer conditionat. Primul autocar cu aer conditionat functional pe care l-am intalnit eu a fost in prima tabara din Grecia in care am fost (adica prin… 1997-1998). Atunci era ceva inedit, a fost subiect de povestit prietenilor de-acasa etc.

Apoi au inceput sa apara si pe la noi astfel de autocare, insa, desi tehnologia a evoluat, pana in ziua de astazi ceva a ramas pe loc: mentalitatea. Dupa cum se poate intelege din povestirea mentionata mai sus (aia cu baba si taximetristul) unii oameni mai in varsta au inteles de ce este util aerul conditionat, altii mai tineri (taximetristul) totusi nu au inteles.

Asa se face ca de fiecare data cand mergi cu autocarul pe perioada verii ai parte de aceleasi dispute fie intre unii pasageri si sofer, fie intre o parte din pasageri si restul pasagerilor si tot asa mai departe. Motivul: aerul conditionat (cat si cand ar trebui sa functioneze).

Atitudinea fata de aceasta minune tehnologica poate impartii grupul tinta al trasportatorilor de persoane in 4 categorii (cel putin la atatea m-am putut gandi eu):

• cei care detesta fundamental AC-ul
• cei care vor racoare dar fara AC
• cei carora le este indiferent daca e cald sau rece
• cei care vor neaparat AC

De obicei pe sofer il intereseaza mai putin ce se intampla. El are geam pe care-l poate deschide, are aer conditionat separat de restul etc. De cele mai multe ori el este prins la mijloc/stresat de grupurile de pasageri mai sus mentionate unii cerand pornirea aerului conditionat, altii cerand oprirea acestuia.

In drum spre Brasov am dat peste o batrana care, desi la inceput se declara nemultumita ca e cald, pe urma a devenit foarte nemultumita ca e frig. Desi soferul a explicat ca fiecare pasager poate inchide aerisirea din dreptul sau, la un moment dat s-a trezit un isteric (de-a dreptul) care a ajuns sa-l ameninte pe sofer ca suna la 112.

Toata barbologia de mai sus pentru a ajunge la o intrebare pe care mi-o pun si pentru care as vrea sa aflu raspunsuri si de la tine (vezi… efortul de a fi personal). Mie cand mi-e frig, pun o haina pe mine si mi se face cald; cand mi-e cald, dau jos cate o haina de pe mine in limita bunului simt.

Intrebarea este: de ce e persoanele care sunt afectate in mod negativ nu-si pun o haina pe ei intr-un autocar in care majoritatea vor ca AC-ul sa functioneze?

Nu ar fi mai simplu sa se imbrace unul-doi oameni decat sa se dezbrace tot autocarul? Nu de alta dar la cat de irezistibil sunt eu, mi-e ca as fi acuzat dupa aia pentru crime de razboi daca celor carora le este cald ar trebui sa se dezbrace.