Scrisoare deschisa catre vecinul meu
Draga vecine,
Eu sunt ala de sta sub tine. Nu, nu la propriu. Sunt ala de sta la etajul 5 si care imparte cu tine un plafon. Sunt ala care nu sta cu baetii la coltu blocului (vecin), care nu sta in masina doar ca sa asculte muzica la basi. Sunt ala care nu iti zice decat “salut” si trece pe langa tine. Nu imi place sa ma exteriorizez cand nu e cazul si imi deranjam vecinii doar cand eram mic, jucand fotbal prin casa de ma fugarea mama cu batul cand tranteam mingea de usa de la bucatarie (si o speriam).
Mai nou insa, am devenit confidentul tau: fara ca tu sa stii si fara ca eu sa pot sa-mi aleg daca vreau sau nu. Mai nou sunt ala care stie ce muzica asculti si pot spune despre tine ca nu esti tocmai manelist, pentru ca raportul dintre manele si restul muzicii ascultate tinde la zero (ca sa fiu pe intelesul tau: adica asculti mai putine manele decat rock, pop sau house la un loc).
Mai nou stiu ca ai placeri ciudate cand incerci sa iti satisfaci prietena. De exemplu am aflat aseara ca nu poti sa te distrezi (ca baetii) daca nu te uiti la pr0n in acelasi timp, ca iti scartie patul si ca, din pacate, plafonul care ne desparte este prea subtire.
Pentru ca am devenit confidentul tau (confident pentru ca prin atitudinea ta tu imi spui lucruri despre tine, despre viata ta) iti dau un sfat: invat-o pe prietena ta s-o ia mai incet (cu entuziasmul). O aud cand incepe s-o pantrunda entuziasmul, si inca atat de tare, incat sunt dimineti in care ma trezeste.
Cu stima si respect,
Adi
Pentru cititori: nu e o gluma. E ceva care mi se intampla de ceva vreme si pentru care inca mai caut solutii!
Fa-i concurenta! Cand incepe, baga un pron la TV, si da volumul la maxim. S-ar putea sa se prinda!