Toti cei care locuiesc la bloc au vecini. Poate mai putin Nastase care are un intreg bloc numai pentru el, dar pamantenii care au decis sa locuiasca intr-o cutie de chibrituri au vecini.

Aproape toti posesorii de vecini isi injura averea din motive destul de bine stiute: gratare in fata blocului, manele la maxim, batai, tipete, urlete, mirosuri si orice altceva ce te-ar putea enerva la modul in care vecinul decide sa-si traiasca viata.

Desigur, la randul sau, vecinul te injura pe tine pentru ca esti, probabil, opusul sau, pentru ca ii bati in teava cand asculta manele, pentru ca-l pui sa-ti plateasca reparatii dupa ce te inunda etc.

Mutandu-ma am schimbat, evident, vecinii. De la romani am trecut la austrieci. E un fel de a spune austrieci pentru ca majoritatea locuitorii strazii Neulerchefelder (Strasse) sunt slovaci, turci, croati, arabi, jamaicani etc. Sau poate ca imaginea mea despre austriaca inalta, bine facuta, blonda, punctuala, ferchezuita era putin stiintifico-fantastica. In fine, sa revenim.

Nu cunosc vecinii apartamentului in care locuiesc acum in afara de 2 cazuri. Unul din vecini este un batranel la vreo 60 de ani care n-a renuntat la mersul pe bicicleta si la reparatul lor (detine vreo 3 biciclete si le foloseste prin rotatie), iar celalat caz este cel al vecinilor de deasupra, de la etajul 2. Nu i-am vazut niciodata dar i-am auzit. Mai bine spus le-am auzit pasii. Probabil sunt un cuplu care au vreo 2 copii mici, copii care, fiind vacanta stau acasa si se joaca, oricum, cu orice. Cateodata am senzatia ca muta mobila.

Nu ma deranjeaza prea tare. Intre manele si tropaieli aleg oricand tropaielile pentru ca sunt mai usor de acoperit ascultand muzica la casti. Dar ma uimeste catitatea de energie de care dispun odraslele astea. Nu se opresc o clipa, de cand se trezesc si pana seara cand se culca.

In incheiere as vrea sa-mi cer scuze fata de vecina de la 4 din blocul in care m-am nascut si am trait o buna parte din viata. Imi cer scuze ca jucam fotbal in casa pentru ca suferinta dumneavoastra a fost in van: nu am ajuns un mare fotbalist! Imi cer scuze ca exersam sarituri in piscina, pentru ca nici la varsta asta nu stiu sa innot! Imi cer scuze ca am fost, probabil, unul din motivele pentru care v-ati decis sa inchiriati apartamentul altcuiva!

Concluzie: inainte sa-i injuram pe altii, hai sa ne analizam propriul compartament, sa incercam sa ne indreptam atitudinea fata de colegii de suferinta. Nu ajuta la nimic daca ne certam ca nebunii, daca…