Idei Geniale

Dupa cum spuneam in articolul anterior, recent am parasit Viena, in favoarea altei capitale europene, mai apropiata (ar putea crede unii) de nivelul Romaniei, Varsovia.

Variantele de transport dintre Viena si Varsovia nu sunt putine, dar nici ieftine. Cea mai suportabila e cea cu autocarul, care costa cam 38-43 de euro (in functie de varsta si de numarul de bagaje). Asta e si motivul pentru care am optat pentru aceasta varianta, avand in vedere ca intr-o saptamana trebuie sa ne intoarcem pentru cateva zile in orasul care ne-a fost gazda pentru un an si jumatate.

Drumul dureaza cam 12 ore, autocarul pornind pe la 21:00 din autogara Eurolines din Viena. Desi mai putin pitoresc decat ruta Iasi-Bucuresti (din punctul de vedere al profunzimii discutiilor dintre sofer si pasageri), au fost cateva evenimente care au animat cumva o calatorie ce avea sa fie in marea ei majorita o lupta cu imposibilitatea de a dormi intr-o pozitie cat de cat comfortabila.

Prima dintre intamplari e legata de doamna care s-a asezat pe scaunul din fata mea. Fiind singura pe 2 locuri, a gasit de buna cuviinta sa se intinda lasciv cu un picior pe cel de-al doilea scaun, sigurandu-se ca si-a lasat (pe spate) spatarul scaunului principal la maximum. Beneficiind de o inaltime moderata, va puteti imagina ca resimt o oarecare jena asupra genunchilor cand se intampla asta, iar Andra, citind pe fata mea chinurile prin care aveam sa trec a incercat sa-i explice respectivei ca ar fi frumos din partea ei sa-si ridice putin spatarul. Reactia ei: priceless. Cu o seninatate debordanta ii spune: Tu ai o problema, nu eu. Rezolvati-o singura!. Amandoi am ramas impietriti. Am mai avut totusi energie sa-i scutur putin spatarul astfel incat sa-si dea seama ca daca vrea sa doarma problema e a ei nu a noastra.

A doua intamplare s-ar fi putut transforma intr-o aventura de zile mari. Abia cand am ajuns in Katowice aveam sa constatam ca trebuie sa schimbam autorcarul. Insotitoarea de bord (poloneza de origine) nu stia engleza, noi nu stim poloneza (inca) asa ca a fost nevoie de presupunerea unui pasager ca sa ne dam seama ca trebuie sa ne urcam in celalalt autocar. Partea buna a fost ca transferul bagajelor l-au facut soferii, ceea ce ma face sa cred ca daca nu am fi urcat in autocarul de Varsovia, noi am fi ajuns in Cracovia si bagajele ne-ar fi asteptat tacticos pe un peron la 3 ore departare.

Totusi am ajuns cu bine la destinatie, nerabdatori sa intram in posesia noului apartament.

PS: Austostrada (daca se poate numi asa) din Cehia e ca un drum de tara. In Varsovia in schimb soselele sunt impecabile, dar cu toate astea se sta bine in trafic.