Idei Geniale

In calitate blogger sunt inca un anonim, aparut in peisaj de ceva vreme, dar reusind sa ma mentin in underground (cu mici exceptii) pana in ziua de astazi.

Din postura de scriitoras nu am reusite notabile, motiv pentru care abordarea mea fate de evenimentele publice este una mai mult retinuta. La putinele evenimente la care sunt invitat incerc sa ma incadrez in peisaj, sa retin cat mai mult din ce se transmite si, daca e cazul, sa transmit mai departe.

As putea spune ca obiectivele pe care le am cand particip la o conferinta, la o lansare, la un eveniment monden (inca n-am fost aici, dar cine stie ce-mi rezerva viitorul?!) sunt mai mult de factura profesionala.

Ieri am fost prezent la o conferinta de presa extrem de interesanta, despre continut am vorbit aici, la care am vazut cu ochii mei ceva ce citisem prin alte parti.

Pe langa un grup de bloggeri au luat parte la eveniment, in mod cu totul normal, si oameni din presa. La un moment dat speaker-ul principal i-a invitat pe cei prezenti la o cafea, o gustare, whatever… Nu a fost nevoie sa zica de 2 ori. Chiar daca dupa el a mai urmat un moment in care o alta persoana a vorbit despre produsele prezentate, jumatate din participanti erau deja la bar.

Dupa cele 10-15 minute in care a vorbit persoana respectiva despre oferta concreta pe care o face compania, cei care au avut bunul simt de a asculta pana la capat au mai gasit ceva pe platourile care odinioara erau doldora de mancare.

Nu vreau sa fiu inteles gresit! Desi eu nu sunt genul care sa ma bucur la bucata de paine pe care mi-o da altul in semn de multumire pentru atentia acordata, pot sa inteleg ca unii simt nevoia sa se recreeze cu o gustarica, o prajiturica un suculet: e greu sa fii atent la un om care iti vorbeste in termeni tehnici, care-ti explica despre full HD, despre VoIP, despre IpTV sau mai stiu eu ce. Dar totusi…

Vorba lunga saracia omului, asa ca iata cugetarea: bloggerii nu se vor intelege niciodata cu presa scrisa, pentru simplul motiv ca principiile, valorile si obiectivele pe care le poseda sunt total diferite. Un blogger scrie pentru renume, pentru bani din reclame si, nu in ultimul rand pentru prieteni. Un jurnalist, din ce-am vazut eu, scrie pentru o burta plina, pentru spaga de la un om politic si pentru redactorul sef.

Sa ai incerci sa impaci un blogger cu un jurnalist e ca si cum ai incerca sa imapaci un islamist extremist cu un calotic convins: imposibil.

Este adevarat ca exista jurnalisti bloggeri, dar cati dintre ei sunt la fel de apreciati atat online cat si offline? Cati dintre ei se pot mandri cu tiraje asemanatoare atat pe web cat si la ziar?

Oare ce e mai jenant: fripturist sau onanist?