Cugetare despre diminutive

La cugetarea asta m-a istigat Marius intr-o anumita masura. Doar putin, pentru ca am aceeasi problema (poate chiar mai mare) cu diminutivele pe care o are el si, din cand in cand, mai glumesc pe seama celui/celei care le foloseste.

Eu cataloghez diminutivele in functie de starea de spirit pe care o trezesc in mine. Voi incerca sa exemplific.

1. Categoria 7 lei si 31 de bănuţi

Vanzatoarele traiesc in alta tara, relativ asemanatoare cu Romania, dar a carei valuta are alte subdiviziuni. Daca un mod normal o subdiviziunea leului este banul, in tara vanzatoarelor (GMarket, Kaufland, Carefour, whatever) subdiviziunea leului este banutul.

Daca totusi ma insel, iar vanzatoarele traiesc in aceeasi tara ca si cumparatorii, atunci ma intreb:

  • cand devine banutul ban (cat timp ii trebuie sa mai creasca, sa se faca si el om in toata firea)?
  • oare ele (vazatoarele) cred ca daca spun banuti par mai duioase cand cer clientului sa-si dea toata simbria pe o sacosa de mancare?

2. Categoria *uţă

Din aceasta categorie putem enumera: aputa, cacuta, mandruta si, de ce nu, Maruta. Probabil aceasta terminatie diminutivala este folosita pentru a transforma cuvintele pe care le insoteste in ceva mai gingas, mai putin obscen. Cum ar suna totusi, celebra sintagma (imi cer scuze pentru cuvintele porcoase, dar nu ma pot abtine) “m-am cacat pe mine de frica” intr-o formulare de genul “am facut cacuta pe mine de frica”? Gingas nu?!

3. Categoria *ică

Desi suna ciudat, diminutivele care se termina in *ica sunt intensiv folosite de barbati. De exemplu: bericica, fripturica, papica, ciorbica, painica. Marius zice ca e gretos, n-o sa-l contrazic. Eu o sa incerc sa gasesc explicatia.

Cred ca este o ciestie care se intampla la nivel subconstient. In primul rand barbatii (in general niste “duri”, niste “uriasi”) vor sa transmita mesajul ca de fapt si ei sunt gingasi si blajini. Astfel, desi ei au o friptura de 1.5kg in farfruie, vor spune ca mananca o fripturica (“asa, de incalzire”). Cand barbatul iese la o bere cu baietii (bere care se transforma, pe parcurs, in beri) nu poate sa-i spuna femeii ca se duce sa se-mbete manga. Ii spune “eh, ma duc la o bericica”, astfel femeia poate rasufla usurata “asta-zi nu-mi iau omor”.

Totodata se poate intampla si opusul. Folosindu-ma de un exemplu de mai sus, masculul nu va spune niciodata ca 1.5kg de carne fripta este mult pentru stomacutul lui. Feroce de la natura, pentru mascul halca de carne care cantareste mai mult decat creierul lui e o simpla fripturica.

Probabil mai sunt categorii, insa asta e un articolas menit doar sa descreteasca fruntile.

PS: Desi primele 2 categorii sunt, in mod evident, inrudite, avand in vedere intensitatea folosirii cuvantului “banut”, cu forma sa de plural, am considerat normal sa creez o categorie aparte.

3 comments.

  • Nope, nu cred ca vor sa para mai sensibili, ci sa diminueze gravitatea faptelor:

    Unde ai stat atata?
    Am fost cu baietii la o bericica..

  • “Banutul” este folclor national. Imi aduc aminte de melodia cintata de Bosquito [ asa s-o scrie oare? ]: “Insa banutul nu s-a aratat” – Doamne, cit urasc melodia asta… nu stiu cum se cheama da’ strofa e rupta rau de logica melodiei… aaa… care logica?

  • Melodia despre care vorbesti este intitulata (ca si formatia) Bosquito. O poti gasi aici [trilulilu].

Post a comment