Idei Geniale

In caz ca nu v-ati dat seama, am ajuns acasa, in Viena. Asta s-a intamplat inca de duminica seara dar mi-a fost relativ lene sa povestesc drumul. Acum nu-mi mai este.

Asadar, am pornit cu trenul foameni de la Iasi spre Timisoara cu oprire in Deva, de data asta din postura de posesor al unui bilet la vagon de dormit clasa I. Compartimentul cu 2 paturi in care mi-am petrecut noaptea arata bine: curatel, functionau aproape toate intrerupatoarele, geamul se inchidea si se deschidea dupa bunul plac… ce mai… o minune. Problema a fost ca din ora in ora (cam asta e frecventa statiilor) ma trezeam pentru ca amicul conductor (sau cum se mai cheama functia respectivului) parca uita ca urmeaza o statie si punea cate o frana brusca. La un moment dat eram la un pas sa cad din pat.

In fine, spre dimineata m-am trezit de-a binelea si am constatat ca trenul in care ma aflam are o minunata de intarziere de 20 de minute, ceea ce ma punea in imposibilitatea de a prinde trenul catre Budapesta (care in mod normal ar fi trebuit sa ajunga in Deva la 15 minute dupa trenul Iasi-Timisoara, dar acum ajungea, pe hartie, cu 5 minunte inainte). Nu ar fi fost o mare problema daca n-ar fi insemnat sa astept pana la ora 14:07 in deva pentru un tren catre Budapesta si apoi sa sper ca in capitala Ungariei o sa prind ceva rapid catre Viena.

Totusi am dat cateva telefoane si am aflat ca mirificul tren al foamei urmeaza sa stationeze 13 minute in Simeria si ca Bucuresti-Budapesta trece prin Simeria, ceea ce insemna ca as fi putut recupera cele 5 minute intarziere.

Ajuns in Simeria vorbesc cu persoana care administra vagonul de dormit in care ma aflam ca am de gand sa cobor sa intreb despre trenul catre occident pe care-l urmaream si imi spune ca are grija sa nu plece trenul fara mine. Cobor asadar si intreb pe un tip in uniforma albastra despre care credeam ca ar trebui sa stie mersul trenurilor, dar se vede treaba ca degeaba ii spune impiegat. Totusi cand pun piciorul sa ma urc resemnat in vagon aud glasul rotilor de tren si pe un nene care imi susura suav in ureche faptul ca trenul de la Bucuresti spre Budapesta urmeaza sa soseasca in statie la linia 3.

Evaluez rapid situatia: am de luat un rucsac de 70L prin ochi si un rucsac de laptop din compartimentul care se afla la jumatatea vagonului si sa ajung la linia 3, eu aflandu-ma la linia 5, toate astea in 3-5 minute, timp in care trenul spre Deva ar fi putut sa plece.

Imi iau inima in dinti, imi imaginez ca am baut un bax de RedBull si pornesc in actiune. Cum am o putere de autosugestie nemaipomenita am reusit chiar sa ajung in ipostaza de a astepta trenul Bucuresti-Budapesta.

M-am urcat asadar in tren, bucuros ca nu o sa trebuiasca sa astept o zi printr-un oras uitat de vreme precum Deva. Despre vamesii unuguri n-o sa spuns ca li se potriveste denumirea de ungur bulan. In fond si la urma urmei, care sunt sansele ca o persoana care-i intinde un pasaport pe care scrie cu litere de-o schioapa ROMANIA si la rubrica nationalitate scrie ROMANA sa nu stie maghiara. Asadar tu, granicer la granita dintre Ungaria si Romania nu ai decat sa i te adresezi in ungureste, de 2 ori si abia apoi sa-ti aduci aminte ca stii romana la perfectie.

Nu o sa dau atentie nici faptului ca intrebarea ce sa faceti acolo? mi se pare in plus, pentru ca pot sa-i spun aluia ce vreau, ca tot n-are ce sa-mi faca, sau ca intrebarea unde calatoriti? este degeaba pentru ca sunt cetatean al Uniunii Europene si pentru ca am voie sa calatoresc cam pe unde vreau fara sa mi se ceara socoteala.

Au trecut 4 ore si inca vreo 20 de minute intarziere si am ajuns in Budapesta. Gara mi s-a parut micuta, dar totusi frumoasa, motiv care-mi impune sa-mi stabilesc drept obiectiv sa vizitez odata-si-odata orasul.

De la Budapesta la Viena n-au mai fost vamesi, doar un controlor care facea haz, impreuna cu niste turisti americani si unii nemti de Caile Ferate maghiare pentru ca in mod normal trebuia sa fie vagon de clasa II dar ei au pus de clasa I si pentru ca au dat niste locuri inexistente.

Ma bucura ca am reusit sa vad Ungaria si o parte din Austria din tren, sunt cateva peisaje nemaipomenite, iar apusul din Austria, vazut printre turbinele eoliene plantate razlet pe ogoarele saracilor fermieri austrieci… de nepretuit.