Idei Geniale

Articol care ar fi trebuit sa fie despre cum incep sa ma atasez de Varsovia

Adi — Thu, 11 Mar 2010 09:00:25 +0000

Astazi ar fi trebuit sa public un articol vare sa face ce zice in titlu (ca sa fie un fel de partea a doua la ce scriam ieri). N-am avut insa nici timpul, nici cheful si nici materia prima ca sa indeplinesc obiectivul. Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult in Varsovia si cred ca, atunci cand va veni momentul sa ne mutam de aici voi privi in urma si voi spune acelasi lucruri pe care le spun acum despre Viena.

Pentru ca n-am scris articolul ala, o sa scriu acum repede despre 2 chestii care ma framanta (cumva) inca de pe vremea cand scriam mai constant.

Unii au impresia ca eu ofer lucuri de munca la domiciliu si tin sa ma informeze ca si ei vor. Aici am 2 lucruri de mentionat. In primul rand nu ofer locuri de munca la domiciliu. Imi pare rau, stiu ca e criza si ca-s multi someri dar nu sunt eu salvatorul planetei. In al doilea rand nu sunt sigur ca stiti (aia care-mi cereti) ce inseamna sa lucrezi de-acasa. Sunt convins ca dupa 2 luni va schimbati parerea. Prin urmare, bucurati-va de ce-aveti. Daca n-aveti, incercati sa obtineti (de la aia care pot sa va dea) ceva de care sa va bucurati.

Altii au impresia ca-s buricul Pamantului si ca doar ei detin adevarul absolut si, generosi cum sunt, tin sa-mi spuna chestii evidente cum ar fi ca pe blogul asta gasesti foarte rar (spre deloc) idei geniale. Prieteni, toata lumea stie asta! E un blog personal al unui tip despre care n-ati auzit prea multe. Credeti ca daca ar fi fost un geniu si-ar fi pierdut vremea scriind pe blog? Vreau sa cred ca geniile au chestii mai importante de facut decat sa imparta cu plebea franturi din gandirea lor spectaculoasa.

Acum ca am clarificat lucrurile astea 2 ma simt implinit, ma simt pregatit sa ma intorc la ocupatiile care-mi pun de mancare pe masa.

Trei luni de “ne Viena”

Adi — Wed, 10 Mar 2010 07:00:34 +0000

Dupa 3 luni in Varsovia inca mai incerc sa ma acomodez cu orasul si cu un alt mod de viata. Privind inapoi imi dau seama ca lucrurile care-mi placeau in Viena cand locuiam acolo sunt putin diferite de cele care-mi plac acum cand ma gandesc la capitala Austriei.

De exemplu, obisnuiam sa urasc mahalaua predominant turceasca in care locuiam. Nu ma intelegeti gresit, era un cartier decent, curat (cu exceptia duminicilor cand firma de salubrizare nu lucra) insa in timpul zilei era extrem de zgomotos datorita mini-bazarului care era la doi pasi. De fiecare data cand ma intorceam de la plimbare eram nevoit sa vad magazinul de arme care impartea un perete cu un magazin cu produse pentru copii, cele 3 magazine cu chinezarii, sa suport tipetele disperate, intr-o germana schimonosita a negutatorilor care incercau sa vanda fructe si legume la supra-pret si trebuia sa fiu atent sa nu scot vreo gogomanie pe gura cand intram in bloc, din cauza romanilor care detineau o cafenea la parter.

Acum insa imi lipseste agitatia descrisa mai sus. Dimineata era o priveliste frumoasa sa-i vezi pe turcaleti, invariabil detinatori de creasta pe post de podoaba capilara, cum lustruesc fiecare ardei in parte si-l aseaza ordonat in ladita de pe taraba, sa vezi corporatisti imbracati la 4 ace cumparand 2 banane de la taraba de alaturi, sa te minunezi de pustimea care nu stia cum sa faca sa iasa cat mai tare in evidenta. Toata aceasta forfota imi dadea un sentiment de liniste, de comfort, pentru ca stiam ca spre deosebire de ei eu aveam libertatea de a decide cum va decurge programul meu in ziua respectiva.

Cred ca am mai spus asta in articole anterioare insa ma uimeste cum uit sa apreciez si cele mai marunte lucruri care ma inconjoara. Imi este greu sa-mi amintesc daca m-am impiedicat vreodata in Viena din cauza denivelarilor din trotuar. Pe langa faptul ca in prima zi in Varsovia m-am impiedicat de vreo 5 ori (e vina austriecilor ca m-au invatat sa-mi tarasc picioarele) acum, odata cu transformarea ninsorii in ploaie constat ca a iesi afara si merge pe jos e o adevarata metoda de a-mi imbunatati conditia fizica si special detenta: n-am mai sarit peste o balta de cand am plecat din Iasi.

Concluzia e (ca sa nu va mai plictisesc prea mult) ca m-am atasat de Viena mai mult decat m-as fi asteptat. Inainte sa ajung acolo ma gandeam ca Iasul va ramane orasul meu de suflet insa ma tem ca lucrul asta s-a schimbat. Poate si datorita faptului ca in cele 18 luni din Austria m-am schimbat extrem de mult.

Uitandu-ma in urma pot spune fara retineri ca pana in prezent perioada Viena este cea mai frumoasa perioada din viata si pentru asta le sunt recunoscator tuturor celor care au contribuit (sper ca se stiu ei cine-s).

PS: La multi ani bro!

Romania, voteaza!

Adi — Thu, 03 Dec 2009 10:34:38 +0000

Desi nu cred ca e o idee buna sa scriu despre asta pe blog, totusi o fac, pentru ca imi place sa ma joc cu focul. Nu cred ca e o idee buna pentru ca, la fel ca majoritatea discutiilor din Romania pe teme sociale, opiniile sunt polarizate – nu mai exista cale de mijloc. Tendinta ar fi sa zici ca e bine ca e asa, ca a fi cu fundul in doua luntrii nu e o tactica tocmai sanatoasa/etica, insa in acelasi timp cred ca prea multa vehementa strica, avand in vedere ca vehementa inseamna (in general) dezechilibru. Bun, sa revenim zic.

Mi se pare imbucurator felul in care au decurs alegerile anul asta, din prisma faptului ca au fost foarte multi oameni care au votat. Spun asta pentru ca in trecut foarte putini dintre prietenii mei erau implicati atat de pasional in procesul electoral si, mai ales, foarte putini dintre ei ar fi fost dispusi sa stea cate 2 ore la coada ca sa voteze cu cineva sau impotriva altcuiva. Nu am dreptul sa le comentez alegerile, pentru ca sunt sigur ca fiecare a avut argumente solide intr-o directie sau in alta, insa laud determinarea de care au dat dovada in procesul electoral.

In acelasi timp mi se pare de bine inca un lucru: majoritatea sunt constienti ca aleg intre 2 variante mediocre (nu cred ca vreo varianta e rea, in sensul in care nici Geoana nu e comunist, dar nici Basescu nu e dictator; in acelasi timp nu cred ca vreo varianta e buna, datorita anturajelor celor 2 candidati). Asta e bine pentru ca, politicienii (sper eu) isi vor da seama ca in 5 ani va castiga cel care e mai putin mediocru, inconjurat de mai putini profitori si care lasa circul pe seama clovinilor, concentrandu-se pe fapte. Poate privesc lucrurile prea idealist, dar ce sens ar mai avea sa ma duc la vot duminica daca as crede ca o vom duce din rau in mai rau?!

Tragica mi se pare atitudinea televiziunilor si, implicit, a moderatorilor/jurnalistilor prezenti in talk-show-uri. Pot sa inteleg din partea lui Videanu sau a lui Vanghelie sa lanseze atacuri de grupa mica de la gradinita la adresa candidatilor la presedentie, pentru ca asta e menirea lor, din asta isi castiga existenta. Nu pot sa inteleg insa de ce e nevoie ca jurnalistii sa ia partea cuiva: ei ar trebui sa-si castige existenta din impartialitate si nu din propaganda facuta unuia sau altuia. Cel putin asta inteleg eu prin presa independenta.

Afrontul adus democratiei nu sunt atacurile lui Basescu la adresa mogulilor si nici directivele primite de angajatii trusturilor media de la Voiculescu, Vantu sau Patriciu. Afrontul adus libertatii de expriamare se constituie in atitudinea asta de… delasare pe care o resimt in randul unor jurnalisti cu pretentii de analisti politici.

Grav mi se pare ca votul, fie el pentru portocaliu sau pentru rosu (intre noi fie vorba, din cate stiu eu presedintele ar trebui sa fie independent din punct de vedere politic, ceea ce inseamna ca Basescu nu e pedelist si Geoana nu e pesedist, corect?!) le va da apa la moara unor oameni care gasesc de cuviinta sa-si umple burtile pe seama viitorului Romaniei.

De asta cred ca votul de duminica e inutil: Romania nu e condusa nici de Basescu, nici de Geoana, nici de Boc nici de Johannis si, nici macar de mogulii media. Romania e condusa de aplaudacii care dau din palme si aclama dupa cum li se cere, de acei oameni care ar trebui sa prezinte informatii intr-un mod impartial, dar gasesc de cuviinta sa se erijeze in formatori de opinie partinitoare aceluia care marca banul. Si cel mai trist e faptul ca pe acesti oameni nu prea ai cum sa-i schimi din functie. Pe Gadea sau pe Tatulici, pe Badea sau pe Turcescu nu prea ai cum sa-i dai afara, nici macar daca alegi sa nu te uiti la ei – pentru ca se uita altii.

In atare conditii intreb: ce votam duminica: Presedintele Romaniei sau persoana despre care se va vorbi necontenit timp de 5 ani in talk-show-urile zilnice de la ora 20:00?

Austrieci vs. polonezi (primele impresii)

Adi — Thu, 03 Dec 2009 08:25:19 +0000

Anul trecut faceam o comparatie intre romani si austrieci si multe din comparatii au atras o atitudine interesanta din partea celor din jur. Poate ca eram eu prea vehement si poate ca bateam prea mult apa in piua cu romanii sunt nesimtiti, nepasatori, neproactivi. Cert este ca nu cred asta despre toti romanii, ci doar despre majoritatea lor.

In fine, acum a venit momentul sa compar experientele mele in Austria cu cele din Polonia si, pentru ca pana acum nu prea am avut timp sa fiu pus in situatii inedite, s-ar putea sa ma insel. Totusi sunt sigur ca unele lucruri coincid cu prima impresie.

Austriece vs. poloneze

Incep cu subiectul asta pentru ca am fost intrebat in mod expres. Ei bine, as putea zice ca nu-ti dai seama ca ti-a lipsit ceva decat dupa ce regasesti acel ceva. N-as putea zice ca mi-au lipsit femeile, pentru ca nu e cazul, insa in acelasi timp, de fiecare data cand aveam musafiri toti constatau ca austriecele sunt urate in marea lor majoritate. Eu inclinam sa nu fiu de-acord cu acestia, insa, odata ajuns in Varsovia mi-am dat seama despre ce vorbesc musafirii.

As indrazni sa zic ca fete mai frumoase decat polonezele nu sunt, insa s-ar putea sa fiu subiectiv pentru ca si Andra are alura de poloneza (ce ziceti, m-am scos?!). Cert este ca arata mult mai bine decat austriecele si, in acelasi timp mi se par putin mai rafinate decat romancele (cu alte cuvinte au mai putine pitipoance).

No emos allowed!

Spre deosebire de Viena, unde era imposibil sa nu dai nas in nas cu vreun emo, aici intr-o saptamana n-am reusit sa vad decat unul singur si ala putin rusinat de faptul ca e emo.

In acelasi timp lipsa turcilor cu mohawk e de-a deretul refreshing. Pe bune, creste mai extreme decat cele ale turcilor vienezi (va dati seama, si turci si vienezi in acelasi timp) n-am avut parte sa vad nici la NovaRock (unde ai crede ca se aduna toata floarea ce vestita).

Totusi, am o vaga impresia ca in Varsovia am mari sanse sa dau peste baieti buni rasi in cap si cu haine baggy.

Do you speak english?

Sincer sa fiu, bazandu-ma pe experienta de acum 2 ani, nu ma asteptam sa gasesc prea multi vorbitori de limba engleza. Cu toate astea, asteptarile mi-au fost depasite in Varsovia. Poate pentru ca am abordat mai mult tineri, sau persoane carora JD-ul le-ar putea cere sa stie o limba de circulatie internationala.

Cu toate astea nivelul la care polonezii vorbesc engleza mi se pare unul mediocru. De aici si o diferenta fata de austrieci. In timp ce acestia din urma, cand ii intrebi daca vorbesc engleza iti raspund aproape invariabil a little bit (prevenind astfel situatiile in care nu stiu cum sa-ti raspunda), polonezii care vorbesc engleza, indiferent de nivel, iti zic simplu yes! si apoi o dau intr-o balbaiala.

Apa de la robinet

Unul din lucrurile pe care le regret de la mutarea in Polonia este apa de la robinet care execrabila. In Viena am avut parte de cea mai buna apa pe care am baut-o vreodata si era conform specificatiilor: inodora, insipida si incolora. La polul opus e apa din Varsovia care are si gust, si miros si culoare (cateodata), fapt ce ne obliga sa apelam la deja celebrul PET de 5 litri.

Din cate stiu cam asa se intampla si in Romania, insa trebuie sa ma intelegeti, m-am obisnuit cu luxul de a avea apa de izvor la robinet.

Totusi in ceea ce priveste bauturile Polonia are avantajul ei. Fiind un Coca-Cola junkie, printre primele produse pe care le-am cautat in Carrefour a fost Coca-Cola. Nu pot sa spun decat ca e la jumatate de pret, adica la pretul pe care eram obisnuit sa-l platesc in Romania. Cu toate acestea tendinta e sa bem mai mult sucuri naturale care si ele sunt mai ieftine si putin mai diversificate. Cu aceasta ocazie mi-am adus aminte si de Tymbark, care aici e foarte raspandit (poate pentru ca e marca poloneza?!).

Mancarea

Ca sa fiu sincer n-am prea avut timp sa cercetez restaurantele luxoase. Fiind primele zile aici am fost concentrati mai mult pe a ne cumpara chestiile necesare in casa (farfurii, linguri, stiti voi), lasand mancatul pe planul secundar. Prin urmare n-am apucat sa vedem decat food-courturile din Galeria Mokotov (chipurile cel mai bun mall din Varsovia) si Arkadia (chipurile unul dintre cele mai mari malluri din estul Europei).

In primul rand trebuie sa laud Food-court Arkadia pentru cat de aerisit si bine organizat e. E perfect sa bei o cafea intr-o dimineata insorita de primavara. Trecand la aspectul mancare, spre deosebire de Viena unde din 5 fast-food-uri 2 sunt cu profil asiatic, 1 cu shaworma, 1 e McDonalds si celalalt e cu snitele, aici lucrurile stau putin altfel: grecesc, mexican, McDonalds/KFC/Burger King, produse pe baza de peste, asiatic, wiking si… cred ca-mi scapa cateva. Intr-un cuvant varietate nu gluma, iar preturile decente.

Ospitalitatea

Spuneam acum ceva vreme despre austrieci ca sunt mereu zambitori si o plimbare pe strazile aglomerate din Viena te lasa cu un sentiment de bunastare. Imi lipseste acest lucru in Varsovia. Oamenii nu sunt chiar atat de zambitori si de bine dispusi, nu-si manifesta dragostea fata de partener in vazul lumii, intr-un cuvant sunt ceva mai interiorizati.

Cu toate acestea insa, ii simt pe polonezi ceva mai aproape de mine, in sensul ca atunci cand le ceri ajutorul se citeste in mimica lor dorinta de a te ajuta cat pot ei de bine. Austriecii in schimb sunt ceva mai reci in ceea ce priveste asistenta acordata in caz de nevoie. E drept ca la ei lucrurile sunt ceva mai simple/logice si daca nu te descurci esti ori incet la minte ori turist/emigrant (situatie in care e mai bine sa fii incet la minte, avand in vedere adversitatea pe care multi dintre austrieci o resimt fata de emigranti).

Concluzie

Articolul asta nu-si propune sa raspunda la intrebarea unde e mai bine?, pentru ca e o intrebare prea generalista. Depinde ce vrei: daca vrei sa cheltuiesti cat mai putin, s-ar putea sa fie mai bine in Polonia (pentru ca preturile sunt mai mici), in schimb daca vrei civilizatie s-ar putea sa o gasesti mai usor in Austria.

Una peste alta, cel mai important e sa transformi orice experienta intr-un benefica (financiar, profesional, personal, nu conteaza) si cred ca in Varsovia nu ne va fi prea greu sa facem lucrul asta.

Ce bine e sa ai cuptor!

Adi — Wed, 02 Dec 2009 10:31:04 +0000

In Viena am locuit intr-un apartament decent: spatios, intr-o zona destul de buna (judecand dupa apropierea de centrul orasului); insa avea un mare neajuns: cuptorul nu functiona. Probabil o sa ziceit, asa cum am zis si eu la inceput, la ce-ti trebuie? te pomenesti ca vrei sa te faci bucatar?!.

Ei bine, nu e vorba de a ma face bucatar peste noapte dar de cand ne-am mutat in noul apartament, unde avem un cuptor foarte fain, parca imi dau seama cat de mult mi-a lipsit unealta in Viena. E cam nasol sa mananci numai supe si lucrurui prajite sau fierte timp de un an, si cand te saturi de astea, tragi o fuga pana la McDondalds, ca e la 5 minute si uite-asa se intampla ca dai o gramada de bani pe o mancare la limita inferioara a calitatii acceptate de organism.

Dupa cum ziceam, lucrurile in Varsovia s-au mai schimbat. Pe langa faptul ca nici daca vrem nu prea putem manca in oras pentru ca poloneza e mult mai grea decat germana si numarul cunoscatorilor de limba engleza este net inferior, avem acasa tot ce ne trebuie pentru a ne gati o mancare sanatoasa si gustoasa.

Pana acum am incercat doar retete simple (legume, piept de pui, condimente… nimic fancy) insa avem in plan sa trecem la nivelul urmator. Pe langa faptul ca mancarea e mai sanatoasa, mai e si sentimentul de satisfactie pe care-l ai cand gatesti ceva si-ti iese. Cred ca mare parte din senzatia de satietate pe care o am dupa ceva gatit de noi e datorat sentimentului de mandrie.

In fine, cred ca pentru cel putin o luna o sa renunt la traditionalii cartofi prajiti (parca o si vad pe maica-mea facandu-si cruce in semn de multumire).

Ia spune-ti ce parere aveti despre cea mai recenta creatie?

Avem masina de spalat vase…

Adi — Tue, 01 Dec 2009 07:00:14 +0000

In noul apartament in care ne-am mutat avem, pe langa multe alte chestii carora le simteam lipsa in vechiul apartament, avem si masina de spalat vase.

Mereu am avut dubii in privinta utilitatii unui astfel de produs insa n-am putut fi prea vehement in aceasta privinta, pana astazi. Aveam putine vase de spalat insa am considerat ca ar fi interesant sa incerc scula, sa vad despre ce-i vorba. Nimic mai simplu: pun vasele, selectez programul si pornesc masina. Incepe saraca sa scoata tot felul de sunete, sa se umple cu apa, ce mai munca pe Saraca (ulterior aveam sa consider necesar sa-i gasesc un nume, de aici si majuscula).

Toata aceasta tevatura a durat vreo ora si ceva, timp in care ajunsesem la concluzia ca indiferent de cat de curate vor iesi vasele, nu o voi mai folosi, nu de alta, dar prin metoda clasica terminam in 10 minute, iar consumul de curent electric si apa ar fi si ele reduse drastic.

Bun… se termina programul ales, deschid capacul si surpriza: vasele erau gata uscate, destul de curate, insa aveau inca pe ele niste urme de detergent, asa ca a trebuit sa le mai clatesc eu inca odata. Halal!

Avem masina de spalat vase, si la ce bun?

De la Viena la Varsovia, cu autocarul

Adi — Mon, 30 Nov 2009 07:00:45 +0000

Dupa cum spuneam in articolul anterior, recent am parasit Viena, in favoarea altei capitale europene, mai apropiata (ar putea crede unii) de nivelul Romaniei, Varsovia.

Variantele de transport dintre Viena si Varsovia nu sunt putine, dar nici ieftine. Cea mai suportabila e cea cu autocarul, care costa cam 38-43 de euro (in functie de varsta si de numarul de bagaje). Asta e si motivul pentru care am optat pentru aceasta varianta, avand in vedere ca intr-o saptamana trebuie sa ne intoarcem pentru cateva zile in orasul care ne-a fost gazda pentru un an si jumatate.

Drumul dureaza cam 12 ore, autocarul pornind pe la 21:00 din autogara Eurolines din Viena. Desi mai putin pitoresc decat ruta Iasi-Bucuresti (din punctul de vedere al profunzimii discutiilor dintre sofer si pasageri), au fost cateva evenimente care au animat cumva o calatorie ce avea sa fie in marea ei majorita o lupta cu imposibilitatea de a dormi intr-o pozitie cat de cat comfortabila.

Prima dintre intamplari e legata de doamna care s-a asezat pe scaunul din fata mea. Fiind singura pe 2 locuri, a gasit de buna cuviinta sa se intinda lasciv cu un picior pe cel de-al doilea scaun, sigurandu-se ca si-a lasat (pe spate) spatarul scaunului principal la maximum. Beneficiind de o inaltime moderata, va puteti imagina ca resimt o oarecare jena asupra genunchilor cand se intampla asta, iar Andra, citind pe fata mea chinurile prin care aveam sa trec a incercat sa-i explice respectivei ca ar fi frumos din partea ei sa-si ridice putin spatarul. Reactia ei: priceless. Cu o seninatate debordanta ii spune: Tu ai o problema, nu eu. Rezolvati-o singura!. Amandoi am ramas impietriti. Am mai avut totusi energie sa-i scutur putin spatarul astfel incat sa-si dea seama ca daca vrea sa doarma problema e a ei nu a noastra.

A doua intamplare s-ar fi putut transforma intr-o aventura de zile mari. Abia cand am ajuns in Katowice aveam sa constatam ca trebuie sa schimbam autorcarul. Insotitoarea de bord (poloneza de origine) nu stia engleza, noi nu stim poloneza (inca) asa ca a fost nevoie de presupunerea unui pasager ca sa ne dam seama ca trebuie sa ne urcam in celalalt autocar. Partea buna a fost ca transferul bagajelor l-au facut soferii, ceea ce ma face sa cred ca daca nu am fi urcat in autocarul de Varsovia, noi am fi ajuns in Cracovia si bagajele ne-ar fi asteptat tacticos pe un peron la 3 ore departare.

Totusi am ajuns cu bine la destinatie, nerabdatori sa intram in posesia noului apartament.

PS: Austostrada (daca se poate numi asa) din Cehia e ca un drum de tara. In Varsovia in schimb soselele sunt impecabile, dar cu toate astea se sta bine in trafic.

Cum vad eu locuitul in chirie

Adi — Sun, 29 Nov 2009 15:36:12 +0000

Intr-o vreme a existat o adevarata dezbatere pe bloguri despre cum e mai bine sa locuiesti: cu chirie sau sa-ti cumperi apartamentul. Eu nu ma pot hotara, pentru ca exista avantaje si avantaje. E cumva mai ieftin sa ai apartamentul propriu (asta daca nu ai un credit pe jdemii de ani cu jdemii de procente dobanda) insa in acelasi timp cand platesti chirie ai ceva mai multa libertate.

La inceputul lui Noiembrie am aflat ca va trebui sa ne mutam din Viena (pe motive de “loc de munca nou”) si a inceput panica: inchide contracte la curent electric, gaz, internet, anunta evidenta populatiei ca te muti, lichideaza conturile bancare, apucate sa cauti un nou apartament ca sa nu fie neoie cand ajungi in Varsovia sa dormi in gara etc.

Dintre toate, cea mai stresanta treaba e facutul bagajelor. Stiam de la prieteni cam cate prostii reuseste un om sa stranga intr-un an si, cand vine vorba mutatului, nu mai are pe unde sa le puna in valizele care surprinzator nu s-au inmultit intre timp. Unde mai pui ca noi in Viena am fost nevoiti sa ne cumparam si ceva piese de mobilier (pentru ca apartamentul a venit gol de la proprietar).

Nu mai zic de transportul valizelor, care e nevoie sa fie facut in 2 transe si care, datorita greutatii, m-au convins ca am nevoie de cateva sedinte la sala, asa… preventiv.

Prin urmare am ajuns la concluzia ca, daca nu te legi la maini si la picioare cu un credit, e bine sa ai propriul apartament. Mai ales acum cand constat ca preturile au scazut. In acelasi timp, daca exista sanse mari ca viata sa te poarte dintr-un oras in altul destul de frecvent, poate ar fi mai destept sa investesti intr-o masina sau intr-un set de geamantane foarte incapatoare.

Notiunea de online nu exista la CFR

Adi — Fri, 13 Mar 2009 13:01:22 +0000

De luni CFR lanseaza un serviciu de rezervare online a biletelor de calatorie. Foarte frumos si civilizat ar zice unii, numai ca, dupa ce arunci ochiul peste metodologie iti dai seama ca problema care ar fi trebuit rezolvata nu a fost rezolvata.

De luni asadar, o sa poti rezerva cu maxim 30 de zile inainte un bilet, bilet pe care va trebui insa sa-l ridici cu minim 2 zile inainte de la agentie (adica da ca tu iti iei bilet pentru data de 17 si nu te-ai dus cel tarziu pe 15 sa ridici biletul, ramai fara el). Pentru toata poveste asta vei plati in plus. Pentru descrierea completa puteti citi PDF-ul de la CFR.

Problema pe care un sistem de rezervare/cumparare online (in mod normal) ar fi necesitatea (adica sa nu mai fie nevoie) de a te prezenta la agentie pentru a achizitiona biletul, economisind astfel timp si bani. Beneficiile prestatorului ar fi ca nu ar mai trebui sa plateasca niste babe sclifosite care nu stiu pe ce lume traiesc, ca ar putea inchiria sedii mai mici, ca s-ar putea mandri ca face economie de curent electric etc.

In timp ce scriu acest articol incerc sa-mi dau seama de ce este util sa-mi pot rezerva un bilet (doar pe trafic intern) cu 30 de zile inainte cand eu tot trebuie sa fiu la casa de bilete cu 2 zile. Nu e ca si cum trenurile ar fi atat de aglomerate incat sa nu gasesti loc in ele. Poate ca la cuseta/vagon de dromit, dar atat. In rest… sunt convins ca se gaseste un loc (mai ales ca sistem de alocare a locurilor e total stupid – daca ei cumpar bilet de la Iasi la Vaslui intr-un tren care merge pana in Bucuresti, locul acela nu este dat altcuiva de la Vaslui la Bucuresti).

Asadar, rezervarile online de la CFR sunt de fapt tot offline…

Ca sa evitam comentarii de genul “altfel nu se poate” o sa dau un exemplu la indemana: regia de transport public din Viena iti da voie sa cumperi bielete online, pe care le printezi tu, unde ai chef. Asta e foarte util mai ales pentru turisti, care-si pot cumpara biletele inca dinainte de a ajunge in Austria, luandu-si astfel de-o grija.

Cati ani o sa mai dureze pana cand institutiile statului o sa intelegea ce inseamna de fapt online?

Cum iti palce sa citesti carti?

Adi — Wed, 11 Mar 2009 17:00:27 +0000

Imi vin in minte 3 metode de a citi carti:
a) In mod clasic – pe hartie
b) Electronic – in format PDF, RTF sau mai stiu eu ce
c) Audio – nu e chiar citit, dar tot despre carti e vorba

Fiecare dintre aceste moduri de a citi au avantaje si dezavantaje. In ultima instanta, tot ai nevoie de timp pentru ca indiferent daca trebuie sa stai cu o carte-n mana sau sa-ti pui castile pe urechi, tot trebuie sa fii atent la ce se scrie acolo.

Mie imi place sa citesc pe hartie, tocmai pentru ca mai tot timpul mi-l petrec in fata computerului si e o metoda de a evada din obisnuit. Mai mult, daca e vorba despre un ebook, voi avea mereu tendinta sa deschid si-un Firefox, sa mai caut una-alta si uite-asa, ceea ce ar fi trebuit sa fie timp pentru citit se transforma tot in browsing-crap. Despre audio-book-uri am o parere si mai proasta. Nu ma pot concetra sa ascult tot ce behaie ala in casti pentru ca simt nevoia am o ocupatie (a asculta muzica/cuvinte nu se califica drept ocupatie).

Asadar, imi place sa citesc carti in format fizic. Singura exceptie pe care as face-o probabil ar fi un Amazon Kindle, gadget care pe cat este de destept, pe atat este de scump.

PS: Mi s-a intamplat recent o chestie ciudata legata de carti – am gasit pe www.publica.ro o carte care ma interesa destul de tare si m-am hotarat s-o cumpar online (pretul era 47 RON + taxe postale), dar m-am gandit sa ma uit si prin librarii; am gasit-o cu 45 RON (in conditiile in care pretul original afisat online era de 49 RON). Cred ca inca mai este de lucrat la e-comerce in Romania.