Acum doi ani, la ora la care scriu articolul asta eram in Viena. Era a doua zi de cand am plecat de-acasa de la mama si cascam ochii la un ecran gigant plasat pe Ring si vedeam cum Spania castiga Campionatul European. In fata germani, in spate spanioli, in stanga si-n dreapta chioscuri cu bere si carnati la preturi care mi se pareau anormale atunci, dar care acum mi se par decente.
Imi aduc aminte parca ar fi fost ieri cum pe 28 seara muream de sete pentru ca nu gaseam un magazin de unde sa cumparam niste apa de baut. In zona in care am petrecut primele 3 nopti, Doblinger Haus pentru cei familiarizati cu viata de stundent din Viena, nu gasisem niciun supermarket deschis. Abia peste vreo 2 luni am constatat ca era un Billa pe unde prin apropiere. Imi mai aduc aminte micul dejun pe care l-am luat pe 30 iunie, de unul singur, pe o terasa extrem de frumoasa; un mic dejun vienez care, la nivel subconstient, mi-a dat incredere in viitor.
Intre timp eu mi-am schimbat locul de munca, Andra sarbatoreste maine 2 ani de cand lucreaza in uzina si, mai important decat orice, am inceput sa ne facem planuri de viitor. Un viitor care desi nu stim sigur cand va veni, stim sigur ca va veni si ne bucuram de el. Sau macar eu ma bucur.
Au fost 2 ani deosebiti din viata si sper ca urmatorii 2 sa fie macar la fel de deosebiti. Pentru inceput am planificat un concert Faithless in Amsterdam.
Din momentul in care am constientizat acest lucru imi curge bucurie in loc de sange prin vene, bucurie ca privind in urma pot striga din toti rarunchii “I enjoyed every fuckin’ second of it!”
Azi plecam spre Bucuresti de unde urmeaza sa luam avionul spre Varsovia. Desi am stat mai mult decat de obicei, desi nu planuiesc sa ma intorc prea curand (nici macar in vizita) si desi imi doresc sa ajung cat mai repede la mine acasa astazi sunt nu.
Dupa 3 luni in Varsovia inca mai incerc sa ma acomodez cu orasul si cu un alt mod de viata. Privind inapoi imi dau seama ca lucrurile care-mi placeau in Viena cand locuiam acolo sunt putin diferite de cele care-mi plac acum cand ma gandesc la capitala Austriei.
De exemplu, obisnuiam sa urasc mahalaua predominant turceasca in care locuiam. Nu ma intelegeti gresit, era un cartier decent, curat (cu exceptia duminicilor cand firma de salubrizare nu lucra) insa in timpul zilei era extrem de zgomotos datorita mini-bazarului care era la doi pasi. De fiecare data cand ma intorceam de la plimbare eram nevoit sa vad magazinul de arme care impartea un perete cu un magazin cu produse pentru copii, cele 3 magazine cu chinezarii, sa suport tipetele disperate, intr-o germana schimonosita a negutatorilor care incercau sa vanda fructe si legume la supra-pret si trebuia sa fiu atent sa nu scot vreo gogomanie pe gura cand intram in bloc, din cauza romanilor care detineau o cafenea la parter.
+ read more
Anul trecut faceam o comparatie intre romani si austrieci si multe din comparatii au atras o atitudine interesanta din partea celor din jur. Poate ca eram eu prea vehement si poate ca bateam prea mult apa in piua cu romanii sunt nesimtiti, nepasatori, neproactivi. Cert este ca nu cred asta despre toti romanii, ci doar despre majoritatea lor.
In fine, acum a venit momentul sa compar experientele mele in Austria cu cele din Polonia si, pentru ca pana acum nu prea am avut timp sa fiu pus in situatii inedite, s-ar putea sa ma insel. Totusi sunt sigur ca unele lucruri coincid cu prima impresie.
Austriece vs. poloneze
Incep cu subiectul asta pentru ca am fost intrebat in mod expres. Ei bine, as putea zice ca nu-ti dai seama ca ti-a lipsit ceva decat dupa ce regasesti acel ceva. N-as putea zice ca mi-au lipsit femeile, pentru ca nu e cazul, insa in acelasi timp, de fiecare data cand aveam musafiri toti constatau ca austriecele sunt urate in marea lor majoritate. Eu inclinam sa nu fiu de-acord cu acestia, insa, odata ajuns in Varsovia mi-am dat seama despre ce vorbesc musafirii.
+ read more
In Viena am locuit intr-un apartament decent: spatios, intr-o zona destul de buna (judecand dupa apropierea de centrul orasului); insa avea un mare neajuns: cuptorul nu functiona. Probabil o sa ziceit, asa cum am zis si eu la inceput, la ce-ti trebuie? te pomenesti ca vrei sa te faci bucatar?!.
Ei bine, nu e vorba de a ma face bucatar peste noapte dar de cand ne-am mutat in noul apartament, unde avem un cuptor foarte fain, parca imi dau seama cat de mult mi-a lipsit unealta in Viena. E cam nasol sa mananci numai supe si lucrurui prajite sau fierte timp de un an, si cand te saturi de astea, tragi o fuga pana la McDondalds, ca e la 5 minute si uite-asa se intampla ca dai o gramada de bani pe o mancare la limita inferioara a calitatii acceptate de organism.
+ read more
In noul apartament in care ne-am mutat avem, pe langa multe alte chestii carora le simteam lipsa in vechiul apartament, avem si masina de spalat vase.
Mereu am avut dubii in privinta utilitatii unui astfel de produs insa n-am putut fi prea vehement in aceasta privinta, pana astazi. Aveam putine vase de spalat insa am considerat ca ar fi interesant sa incerc scula, sa vad despre ce-i vorba. Nimic mai simplu: pun vasele, selectez programul si pornesc masina. Incepe saraca sa scoata tot felul de sunete, sa se umple cu apa, ce mai munca pe Saraca (ulterior aveam sa consider necesar sa-i gasesc un nume, de aici si majuscula).
Toata aceasta tevatura a durat vreo ora si ceva, timp in care ajunsesem la concluzia ca indiferent de cat de curate vor iesi vasele, nu o voi mai folosi, nu de alta, dar prin metoda clasica terminam in 10 minute, iar consumul de curent electric si apa ar fi si ele reduse drastic.
Bun… se termina programul ales, deschid capacul si surpriza: vasele erau gata uscate, destul de curate, insa aveau inca pe ele niste urme de detergent, asa ca a trebuit sa le mai clatesc eu inca odata. Halal!
Avem masina de spalat vase, si la ce bun?
Dupa cum spuneam in articolul anterior, recent am parasit Viena, in favoarea altei capitale europene, mai apropiata (ar putea crede unii) de nivelul Romaniei, Varsovia.
Variantele de transport dintre Viena si Varsovia nu sunt putine, dar nici ieftine. Cea mai suportabila e cea cu autocarul, care costa cam 38-43 de euro (in functie de varsta si de numarul de bagaje). Asta e si motivul pentru care am optat pentru aceasta varianta, avand in vedere ca intr-o saptamana trebuie sa ne intoarcem pentru cateva zile in orasul care ne-a fost gazda pentru un an si jumatate.
Drumul dureaza cam 12 ore, autocarul pornind pe la 21:00 din autogara Eurolines din Viena. Desi mai putin pitoresc decat ruta Iasi-Bucuresti (din punctul de vedere al profunzimii discutiilor dintre sofer si pasageri), au fost cateva evenimente care au animat cumva o calatorie ce avea sa fie in marea ei majorita o lupta cu imposibilitatea de a dormi intr-o pozitie cat de cat comfortabila.
+ read more
Imi vin in minte 3 metode de a citi carti:
a) In mod clasic – pe hartie
b) Electronic – in format PDF, RTF sau mai stiu eu ce
c) Audio – nu e chiar citit, dar tot despre carti e vorba
Fiecare dintre aceste moduri de a citi au avantaje si dezavantaje. In ultima instanta, tot ai nevoie de timp pentru ca indiferent daca trebuie sa stai cu o carte-n mana sau sa-ti pui castile pe urechi, tot trebuie sa fii atent la ce se scrie acolo.
Mie imi place sa citesc pe hartie, tocmai pentru ca mai tot timpul mi-l petrec in fata computerului si e o metoda de a evada din obisnuit. Mai mult, daca e vorba despre un ebook, voi avea mereu tendinta sa deschid si-un Firefox, sa mai caut una-alta si uite-asa, ceea ce ar fi trebuit sa fie timp pentru citit se transforma tot in browsing-crap. Despre audio-book-uri am o parere si mai proasta. Nu ma pot concetra sa ascult tot ce behaie ala in casti pentru ca simt nevoia am o ocupatie (a asculta muzica/cuvinte nu se califica drept ocupatie).
Asadar, imi place sa citesc carti in format fizic. Singura exceptie pe care as face-o probabil ar fi un Amazon Kindle, gadget care pe cat este de destept, pe atat este de scump.
PS: Mi s-a intamplat recent o chestie ciudata legata de carti – am gasit pe www.publica.ro o carte care ma interesa destul de tare si m-am hotarat s-o cumpar online (pretul era 47 RON + taxe postale), dar m-am gandit sa ma uit si prin librarii; am gasit-o cu 45 RON (in conditiile in care pretul original afisat online era de 49 RON). Cred ca inca mai este de lucrat la e-comerce in Romania.
In vara, cand abia ma mutasem in Viena dilema era una banala: unde sa ma tund, dilema la care am gasit un raspuns pe masura – tin sa mentionez ca la Maviov m-au tuns la fel de bine cum ma tund eu (da, ordinea in care am pus termenii comparatiei e intentionata).
Acum insa dilema este una mai profunda: m-am bucurat sa ma intorc la casa natala pentru 2 saptamani, sa-mi revad familia si prietenii insa mereu m-am gandit la acasa. Nu pentru ca nu m-as fi simtit bine aici (dovada estimarea de 10 kilograme in plus pe care le-am primit cadou de Craciun) ci pentru ca imi lipsea ordinea, linistea si relaxarea de-acasa.
+ read more
Urasc vacantele prea lungi, inca de cand eram in scoala. O vacanta scurta, de odihna, de refacere e mereu bine-venita. E tot ce pot sa-mi doresc de la viata. Vacantele lungi in schimb…
Cred ca principala problema e ca nu-s obisnuit sa am prea mult timp liber. Imi propun sa fac o groaza de lucruri pentru care altfel n-am timp in mod normal si, cand mai am doar cateva zile de vacanta constat ca n-am facut nimic din ce mi-am propus. Astfel ajung sa fiu si mai demoralizat decat eram cu o zi inainte de concediu.
Pentru ca suntem la sfarsit de an si e moda planurilor de viitor imi propun ca la anul, pe vremea asta sa nu fi avut posibilitatea sa-mi iau concediu atat de lung (3 saptamani… o vesnicie). Imi propun sa fi vazut cel putin 3 tari (Olanda, Portugalia, Italia) macar asa, in treacat, sa adaug la colectia de magneti de frigider inca vreo 6-8 magneti din locurile vizitate. Restul, vor veni de la sine.
La multi ani!