Idei Geniale » Calatorii

Warszawskie Zoo

Adi — Mon, 26 Apr 2010 10:15:24 +0000

De cand m-am mutat in Viena am devenit fan al gradinilor zoologice. Poate suna putin cam ciudat, avand in vedere ca vorbim despre un fel de inchisoare pentru animale, insa in acelasi timp cred ca gradinile zoologice ar putea contribui la schimbarea atitudinii pe care o avem in ceea ce priveste natura si protejarea acesteia in mod special.

Pana sa va povestesc despre cum e gradina zoologica din Varsovia si pentru a argumenta ce-am spus anterior, mi-am adus aminte de o campanie care s-a desfasurat in Schonbrunn Tiergarten: in zonele anumitor animale au plasat gunoaie langa care scria ceva de genul “daca te socheaza sa vezi asta in gradina zoologica, gandeste-te cum se simt animalele din libertate cand dau peste asa ceva”. Cand spun gunoaie ma refer la: o cada si o anvelopa in acvariul cu crocodili, o masina in bazinul din tarcul rinocerului, o sonda petroliera la pinguini. Niste privelisti care mi-au adus aminte inca odata despre latura nepasatoare, nesimtita a omului.

Revenind la subiect, duminica am fost la Zoo in Varsovia. Ca de obicei cel entuziasmat inainte de plimbare am fost eu, urmand ca pe timpul vizitei entuziasmul sa fie de partea celor care imi tineau companie (in cazul de fata Andra). Ne-am trezit dis-de-dimineata pentru ca observasem cu o zi inainte cam cat de mare e coada la casele de bilete. Pentru ca vorbim de bilete, va spun ca un bilet costa 16 zl. (aproximativ 16 ron) pentru o persoana adulta si 11 zl. pentru copii (cei sub 3 ani au intrarea libera). Desigur au si alte optiuni, printre care si cumpararea unui bilet anual care costa 100 zl. Desi pe acest bilet scrie numele unei singure persoane (la intrare fiind nevoie de actul de identitate) cu el pot intra 2. Prin urmare cosinder ca 100 de zloti pentru 2 persoane timp de un an e un pret mai mult decat corect. Daca sunteti turisti si planuiti sa platiti cu cardul tineti cont de faptul ca nu accepta carduri Visa la bilete, iar la chioscurile cu dulciuri/mancare din interiorul gradinii nu au POS-uri.

Gradina nu este la fel de spectaculoasa precum cea din Viena, din punct de vedere peisagistic. Suprafata redusa, relieful plat, fac din ea un parc in care poti sa vezi diverse specii de animale. Cu toate astea nu va asteptati sa vedeti gratii si zabrele specifice multor gradini zoologice din Romania. Zonele sunt amenajate in conformitate cu habitatului din care provin animalele. Continuand comparatia cu gradina vieneza as putea spune ca din punct de vedere al specimenelor prezente, se bucura de anumite animale pe care in Viena nu le au (mai multe tipuri de pasari, gorile, cimpanzei) dar duc lipsa de altele (urangutani, ursi polari, panda uriasi), dar nu cred ca le poti avea chiar pe toate, right?!

Highlight-urile pentru mine au fost gorilele, cimpanzeii si anumite specii de pasari sud-americane. Sunt sigur ca, asa cum am facut si in Viena, vom mai vizita gradina asta zoologica de multe ori. Pentru mine e relaxant si fascinant deopotriva. Mi-ar placea sa ma pot duce sa lucrez de-acolo

Va las cu niste poze:

Sentimente amestecate

Adi — Tue, 30 Mar 2010 07:00:20 +0000

Ma simt fericit. Cand sunt in Varsovia, sau cand eram in Viena, si mai erau cateva zile pana la marele moment simt o stare asemanatoare celei pe care o simteam cand eram mic si urma sa merg in excursie cu clasa, sau cu parintii la mare sau in orice alta calatorie intr-un loc nou, nemaivazut. Cu o noapte inainte nu pot sa dorm si reusesc sa inchid ochii abia cu 1-2 ore inainte sa fie nevoie sa ma trezesc. E un semntiment placut pe care as vrea sa-l simt constant in legatura cu lucrurile pe care le am de facut zi de zi.

Zborul cu avionul dureaza 1-2 ore. Printe pasageri se numara si un cetatean de etnie roma care poarta niste bratari metalice, legate intre ele, la ambele maini. Aterizam in praful, caldura si mirosul de transpiratie din mandra capitala a patriei natale. Nu imi propun sa scriu din nou despre cat de urat e aici la voi si cat de bine e acolo la noi. Toate locurile de pe platena au avantaje si dezavantaje, doar ca tot timpul voi spera ca in tara in care m-am nascut si m-am format ca om avantajele sa fie mai vizibile si mai multe. Revenind… aterizez in Bucuresti si ma lovesc de chestii care odata, nu de mult, mi se pareau firesti si care acum ma scot din sarite. Un tren express din Otopeni pana in Bucuresti Nord care dureaza o ora si care intarzie, un sofer nesimtit care ia spaga de la o batranica pentru a-i cara geamantanul pana la tren si asa mai departe.

Urmeaza gara Bucuresti Nord, probabil cea mai mare si mai aglomerata gara din tara: femei de servici mizerabile, calatori nespalati, vanzatoare de bilete plictisite si indispuse, McDonald’s supra aglomerat (in a carui buda nu reusesc sa intru niciodata). Ne urcam in supra-evaluatul inter-city Bucuresti-Suceava: aglomeratie, manele, un homless care vrea cu tot dinadinsul sa ma ajute sa urc geamantanele, scaune roase si lipsa spatiului pentru a ne pune bagajele. O individa s-a asezat pe locurile noastre din motive care ma depasesc – erau la fel de aglomerate ca si lucul pe care-l avea ea inscris pe bilet). E ciudat cum de fiecare data cand ii spui unui om ca s-a asezat pe locul tau se supara.

Langa noi niste educatoare cu pretentii povestesc despre cum au intrat in posesia povestii povestilor (aia de Ion Creanga) si nu inteleg faptul ca pentru a nu mai avea ele aer conditionat ar insemna sa-i priveze pe toti calatorii din compartiment de racoarea necesara.

Peste vreo 3 ore ajugem la Focsani, statie in care se mai elibereaza vagonul. Acum imi permit sa-mi scot laptop-ul si sa dau film (cumparat de pe iTunes, desigur). In fiecare separeu al vagonului este cel putin o persoana care face acelasi lucru. Spre deosebire de mine majoritatea au internet mobil, prin urmare se uita pe Facebook la pitipoance sau vorbesc pe Messenger cu amicii. Un batranel, care a stat tot dumul aproape de vorba la telefon, pe hands-free cu un partener de afaceri observa ca tinerii din ziua de astazi stau prea mult pe calculator – cred ca e mai bine asa decat sa-si piarda vremea prin niste bodegi obosite.

Ajungem extenuati in Iasi. Eu ma intreb, cumva stupefiat, de ce e nevoie ca trenul sa opreasca si in Nicolina. Nu am inteles niciodata. Nu e ca si cum Iasul ar fi un oras de 1 milion de locuitori care sa-ti rapeasca peste 1 ora din viata pentru a-l strabate. In fine, e neimportant. Mai importanta e revederea cu cei care ne asteapta entuziasti. Facem o gluma, doua, dupa care ne indreptam spre casa.

Aici, dupa entuziasmul de dinainte de calatorie si dupa dezolarea din timpul calatoriei, apare alt sentiment. Ma simt bine in casa in care am copilarit timp de 23 de ani. Desi mult schimbata fata de cum era cand eram mic, ma simt la fel. Parintii ma asteapta cu mancarea pe care cred ei ca mi-as dori-o. E delicioasa, dar dupa 12 ore de drum prin praf, caldura si pe scaune incomfortabile, nu pot sa mananc prea mult.

Ma duc la culcare, nu ca de obicei in camera mica (dormitorul pe care-l imparteam acum ceva vreme cu fate-miu) ci in sufragierie (camera de zi), acolo unde se culcau musafirii cand eram mic.

Wilanow – prima plimbare de primavara

Adi — Sun, 21 Mar 2010 18:36:18 +0000

A venit primavara si in Varsovia. Cu vreo 2 saptamani de intarziere, ce-i drept, insa incep sa simt ca atmosfera tot mai apasatoare datorata cantitatii prea mari de zapada se va schimba in bine. Cu ocazia asta am decis sa mergem intr-o plimbare intr-unul din parcurile din Varsovia. Demn de mentionat este ca pe cat de mare este orasul, pe atat de mari sunt si parcurile.

La Wilanow am ajuns usor: sunt cel putin 3-4 autobuze care au ca destinatie finala Wilanow si, mai mult, mojoritatea trec pe la gara centrala. Drumul dureaza cam 30 de minute insa, spre deosebire de strazile din estul Varsoviei, strazile din Mokotov si Wilanow sunt mai placute ochiului.

Palatul Wilanow seamna foarte mult cu Schloss Sanssouci din Potsdam sau cu Schoenbrunn din Viena; este mai mic decat oricare dintre cele doua palate mentionate anterior, dar curtea, desi la randul ei mai putin intinsa ca si suprafata, are un specific aparte. In timp ce Sanssouci sau Schonbrunn au alei largi care se intersecteaza in unghiur drepte si copaci decupati care creeaza impresia unor tuneluri verzi, Wilanow aduce mai mult cu un crang in mijlocul orasului: copaci lasati sa se dezvolte dupa bunul plac, un lac alimentat de un rau venit de nu stiu unde si un ponton de care zac agatate 2 baracute nerabdatoare sa iasa in larg imi reamintesc faptul ca precizia specific nemteasca se sfarseste odata cu peretele din spatele al palatului.

Intregul complex e in curs de renovare (din cate am inteles cu fonduri de la Uniunea Europeana) prin urmare n-am putut evita nisipul si mirosul de ciment proaspat, insa din fericire pe post de picamar se auzeau doar ciocanitorile.

Cred ca lucrul care mi-a creat starea de bine de care ma bucur acum este ambientul total diferit fata de restul orasului – spre deosebire de Viena care duminica este intr-o amorteala totala, Varsovia e cel putin la fel de aglomerata ca in oricare zi a saptamanii.

Pe tren din Deva la Iasi

Adi — Fri, 10 Oct 2008 07:00:49 +0000

Drumul cu trenul foamei (Timisoara-Iasi sau Timisoara-Galati) e o experienta initiatica intotdeauna. Nu se poate compara cu nimic.

As scrie degeaba de mizeria, frigul si intunericul din trenurile astea. Sunt lucruri despre care se stie si pe care nimeni nu le va indrepta prea curand. Orban doarme, OPC doarme, toata lumea doarme

N-am ce sa povestesc mai mult!

Urmatoarele 25 de ore

Adi — Wed, 08 Oct 2008 10:00:27 +0000

Incepand cu ora 19:48 voi calatori cu trenul aproximativ 25 de ore, cu o pauza de 3 ore in Deva, unde planuiesc sa halesc ceva si sa-mi cumpar bilet spre Iasi.

Ca si anul trecut cand ma intrebam ce naiba o sa fac 42 de ore pe tren, m-am intrebat si anul asta, insa de data aceasta aveam mai multe variante pe langa citit si holbat pe geam. Cel putin in primele 12 ore.

Asadar, daca am norocul sa am priza in compartiment pe ruta Viena-Iasi voi privi niste filme downloadate in prealabil, voi juca FIFA 09 si voi citi niste feed-uri. Sper sa prind si putin somn si poate o discutie interesanta cu vreun romanas venit pe la munci in tari civilizate.

Era sa uit ca o sa pot asculta muzica la minunatul iPod.

Ne vedem in Romania!

PS: Marius, Gabi, ne intalnim miercuri seara la o bere pe undeva? Restul care ma citesc si vor sa aud povesti nemuritoare sunt si ei invitati!

PS2: Cum dracu e posibil ca 2 tari sa le traversez in 12 ore si din Deva pana in Iasi sa fac 14?! Avem o tara mare si frumoasa… pacat ca e locuita!

Eu vad lumea cu alti ochi

Adi — Sun, 28 Sep 2008 07:00:27 +0000

Ieri am fost in Bratislava, un oras putin mai mare (conform Wikipedia) decat Iasul. Despre capitala Slovaciei n-am auzit lucruri prea bune si asteptarile mele erau pe masura. Totusi…

Asteptarile mi-au fost depasite cu mult. N-o fi Bratislava vreo bijuterie de oras insa nu poti spune ca e o capitala nasoala. In fond e peste Bucuresti din punct de vedere al infrastructurii si pot spune asta chiar daca e un sfert cat Bucurestiul. Ganditiva numai ca are la 40 de minute Viena si la vreo 2 ore Budapesta.

Ce-am vazut in Centrul Vechi m-a impresionat foarte mult – Bratislava este un oras in care ai ce sa fotografiezi la tot pasul, in care oricat te-ai plimba descoperi ceva nou, o citadela (nu credeam ca o sa folosesc cuvantul asta vreodata) in care statuile interactioneaza cu trecatorii.

Pot sa inteleg de ce sunt oameni care prefera sa lucreze in Viena dar sa locuiasca in Bratislava. In 40 de minute schimbi complet peisajul, delimitezi mai bine timpul de lucru de cel cu familia, te relaxezi mai bine/usor.

Din punct de vedere comercial ma intrebam de ce prefera romanii sa vina la cumparaturi in Viena si nu se duc in Bratislava. E drept ca preturile sunt la fel si ca sonoritatea Vienei e alta decat cea a capitalei slovace insa, dupa ce am vazut unul din mall-urile de-acolo… well e suficient (cred) sa spun ca in Bratislava mi-am gasit blugi in 30 de minute, in Viena nu mi-am gasit in 3 luni.

Va sfatuiesc sa vizitati Bratislava. Chiar daca e mai comunista decat alte capitale vest-europene, chiar daca e mai multa mizeri, chiar daca prietenii va zic ca n-are rost. Unde mai pui ca slovacele arata mult mai bine decat romancele…

PS: Poze in curand pe Flickr.

Ce merita vizitat in Viena?

Adi — Mon, 04 Aug 2008 12:00:54 +0000

view on flickr»" rel="lightbox">

Multe persoane mi-au spus la plecare ca Viena este un oras nu foarte mare, in care lucrurile “de vazut” sunt relativ putine. E drept ca la fel de multi prieteni s-au declarat entuziasmati de capitala Austriei si isi faceau practic planuri cand sa ma viziteze – inca ii mai asptet sa vina.

Ca intotdeauna adevarul este undeva la mijloc si concluzia pe care o trag eu este ca acelasi oras poate fi atat de diferit in functie de vizitator incat review-urile sunt foarte putin relevante.

Suntem aici de peste o luna si gasim mereu locruri care sa ne surprinda placut, parcuri despre care sa zicem “asta e cel mai fain parc de pana acum” sau cluburi/baruri/restaurante care sa ne faca sa ne dorim sa avem bani si timp liber tot restul vietii (fara sa mai fie nevoie sa mai si muncim).

Ce merita vizitat in Viena? Raspunsul scurt este “totul”. E interesant si la Museums Quartier, atat la muzee cat si in curtea interioara unde lumea face plaja, bea, doarme sau aproape orice altceva. E interesant si la Schoenbrunn, datorita parcului imens, datorita gradinii de trandafiri si, mai cu seama, datorita gradinii zoologice. Centrul orasului este pitoresc noaptea, cand lumea fie se plimba in liniste, fie e demult in pat si cand pe post de calauze ai doar niste felinare palide.

Totusi, pana acum, cel mai mult mi-a placut la Kalenberg. Pe langa un drum prin niste “cartiere smechere” (a se citi cu bun gust, linistite, total opuse rezidentialelor romanesti) am gasit o priveliste nemaipomenita insotita de 2 terase pe masura. Aici am mancat cea mai buna inghetata pe care am mancat-o vreodata: inghetata de pepene galben in forma de pepene galben (cu tot cu coaja).

Preturi de prin Viena

Adi — Tue, 22 Jul 2008 09:00:07 +0000

Cand mi-a venit ideea de a scrie despre subiectul asta m-am gandit in primul rand la cei care inca n-au mers in concediu si care vor sa si-l petreaca in afara granitelor unei tari frumoase dar locuite (in mare parte) de maimute.

Asadar, lucrul care m-a socat cel mai tare este pretul berii. Intr-o tara in care berea e bauta mai ceva decat apa de la robinet, pretul acestei bauturi, in baruri, pe terase etc. este minim 2.5 euro pentru o doza de bere necunoscuta, cu nume mai lung decat reteta.

Daca iti doresti ceva dulce, o portie de clatite “vieneze” (adica umplute cu dulceata de caise si pudrate cu zahar farin) trebuie sa scoti din buzunar in jur de 3.6 euro.

Amatorii de inghetata trebuie sa fie pregatiti sa dea in jur de 0.9 euro pentru o bila - bila care e mai mult un polonic intre noi fie vorba.

Daca ti-e foame si vrei sa incerci altceva decat o franciza americana (Mc Donald’s sau Burger King) pentru o pizza (33 cm), o portie de spaghetti sau orice altceva ar putea insemna un fel principal, trebuie sa fii pregatit moral sa dai peste 6.5 euro.

Daca vrei senzatii tari indicat ar fi sa mergi la Prater. Aici, preturile variaza de la 3 la 8 euro, in functie de masinarie, dar in general, daca platesti biletul intr-o parte, ai reduceri la o parte din celelalte atractii.

In final, pentru ceva traditional poti sa mergi la o casa de vinuri din jurul Vienei. Pentru 3 litri de sprit (vin combinat cu apa), dar si pentru atmosfera, va trebui sa scoti din buzunar 30 de euro. Daca te intrebi cine bea 3 litri de vin, iti reamintesc ca e vorba de sprit si de atmosfera.

Pentru nivelul Iasului preturile sunt relativ ridicate, nu stiu cum sunt pentru Bucuresti. O practica buna este sa consulti meniurile de la intrarea intr-un restaurant si, daca timpul si orgoliul iti permite sa astepti happy-hour, moment in care preturile aproape se injumatatesc.

Acestea fiind spuse, astept sa-mi dati de stire cand treceti pe-aici, ca poate iesim la o bere.

Iasi vs. Viena

Adi — Tue, 15 Jul 2008 13:00:29 +0000

Cand traiesti in afara hotarelor tarii in care te-ai nascut si ai crescut timp de 23 de ani ai tendinta de a compara totul cu ce ai lasat in urma. De la gustul apei, la aspectul fructelor, la mirosurile ce te imbie in timpul plimbarilor si pana la obiceiuri, oameni si organizarea citadelei in care ai invatat sa mergi.

Cel putin asa cred eu, pentru ca asta e tendinta mea de vreo 2 saptamani (galeria sopteste si ceva). Ma tot gandesc cum sa exprim diferentele dintre Iasi si Viena, astfel incat sa nu se creada ca aici umbla cainii cu colaci in coada, sau ca m-am emancipat si Iasul nu mai e de nasul meu sau… in fine, intelegeti voi.

Plimbandu-ma prin Viena (as zice destul de mult, desi sunt convins ca cel putin o persoana va da din cap dezaprobator la citirea acestor cuvinte), am constatat anumite asemanari intre cele 2 orase, dar si diferente destul de notabile. Ca sa ma fac mai bine inteles, sau pur si simplu pentru a parea ceva mai artist decat pot fi, voi incerca sa reliefez aceste diferente pornind de la 2 lucruri destul de familiare tuturor, lucruri care, in sinea lor, sunt specifice fiecarui oras in parte.

Unul din simbolurile Iasului este Teiul lui Eminescu. Cel putin din punctul meu de vedere, felul in care arata arborele din Parcul Copou este nemaipomenit. Totodata, multe din strazile/aleile orasului celor 7 coline sunt presarate cu tei, astfel incat atunci cand acestia infloresc sa fie o desfatare sa te plimbi. Putem spune asadar ca Iasul este ca o floare de tei.

Despre Viena, inainte de a porni spre capitala Austriei, imi spunea un prieten ca are niste case care parca-s de ciocolata. Asa este si, pe langa asta, unul din suvenirurile pe care le poti cumpara de aici sunt bomboanele de ciocolata Mozart, motiv pentru care voi alege drept simbol pentru Viena bomboana de ciocolata.

Ambele obiecte imi plac foarte mult. Cand vreau sa-mi aduc aminte de momentele fericite ale copilariei mele imi fac o cana de ceai de tei si sorb tacticos din ea amintindu-mi de toate acele seri pentrecute la bunici, dupa o zi plina de jocuri, alergatura si… Daca nu am ceai de tei imi cumpar ciocolata. Sunt nebun dupa dulciuri si, evident, dupa ciocolata. Nu conteaza de care: elvetiana, austriaca, belgiana, romaneasca, ciocolata sa fie si dulce (nu prea ma incanta aia amaruie).

Daca e sa te gandesti floarea de tei e ceva de la natura, ceva fin, neslefuit, care, cu toate astea, pare desavarsit. Teiul este folosit in scopuri terapeutice, te calmeaza si, sincer sa fiu, nu cred ca este cineva care poate spune ca uraste mirosul de tei. Pentru a te bucura de proprietatile florii de tei nu ai nevoie decat de niste apa, un recipient si niste foc. Nimic “fancy”, dar cu toate acestea sublim.

Ciocolata in schimb este un produs procesat. Lapte, cacao si multe alte ingrediente care, amestecate dupa retete stiute numai de maestri ciocolatieri, rezulta un produs (de cele mai multe ori) desavarsit. Ca sa obtii ciocolata ai nevoie de ceva mai multa organizare, de planificare, de lucruri bine stabilite pe care sa le respecti intocmai. Nimic nu e intamplator.

Cam asa e treaba si cu cele 2 orase: unul este neslefuit, bun asa cum l-a lasat natura dar care, datorita faptului ca recipientul in care e pusa apa e prea mic, sau ca flacara nu e suficient de puternica, nu reuseste decat sa fie o aminitire a ceva ce era candva (sau a ceea ce a lasat natura de la bun inceput).

Celalalt se poate bucura de toata grija si atentia creatorilor. Ingredientele sunt in cantitatile care trebuie, masinariile functioneaza ca un ceas (elvetian) si lucrurile nu au cum sa iasa prost. Desigur, se mai dau rateuri din cand in cand, insa senzatia lasata este una de satisfactie.

Ambele orase au un trecut cultural, ambele sunt inconjurate de dealuri, sunt strabatute de apa, au parcuri nemaipomenite si… ambele merita vizitate. Poate mai mult decat oricare alte orase.

Nu pot sa spun ca imi lipseste Iasul, sau ca nu mi-e dor de Copou, sau ca m-am plictisit de Viena. Sunt 2 orase complementare, legate de acelasi caracter boem. Unul e mai procesat, altul mai de la natura, iar daca s-ar reusi cumva un mix intre cele doua, s-ar reusi crearea orasului perfect.

Poiana Marului – cat va mai tine?

Adi — Tue, 03 Jun 2008 05:00:28 +0000

Pentru persoanele care traiesc in mediu urban, in orase cel putin la fel aglomerate precum Iasul exista o nevoie constanta de a evada din cotidian, de a cauta zone putin atinse de civilizatie (a se citi: televizor, computer, internet, telefon mobil, masini, politica, manele).

Daca in oras este vital sa fii informat, in locul in care iti propui sa te recreezi tocmai de informatie vrei sa scapi – e un semn ca informatiile transmise de catre mass-media (si nu numai) nu sunt tocmai cele cautate de oraseni.

Cu toate astea se intampla un fenomen ciudat: oricat fugim de civilizatie (in acceptiunea enuntata mai sus) o ducem peste tot. Acum 4 ani am fost intr-o mica excursie la Sinaia si, printre altele, am vizitat si versantul sudic (cred) al Bucegilor – in zona Pesterii Ialomicioarei, a Cabanei Padina etc. O zona de o frumusete rara, pe care desi nu am imortalizat-o in poza, nu o voi uita niciodata. Aici insa am gasit si semne ca zona de care eu am ramas atat de impresionat urma sa fie afectata de hotelierii de dupa revolutie. Nu stiu ce s-a ales de zona aia, pentru ca de atunci n-am mai fost, insa asa cum Vama Veche a devenit loc de fitze, putem sa ne dam seama si cum e acum la Cabana Padina.

Vineri si sambata am fost intr-o alta zona de un pitoresc aparte: Poiana Marului este o comuna la cativa chilometri distanta de Zarnesti, spre vest. O comuna aglomerata (am putea zice) la poalele versantului, dar care pe masura ce urci (chiar si cu masina) devine tot mai arhaica, dand senzatia ca fiecare casa are alocat cate o colina.

Impresionat de peisaje n-am putut sa nu-mi pun intrebarea: cat va mai dura pana cand un mare lant hotelier, un om din fotbal sau un marlan va inalta un bloc de 10+ etaje acolo? cat va mai dura pana cand nu vei mai avea loc de parcare, pana cand zgomotul greierilor va fi inlocuit de huruitul motoarelor si brazii vor fi inlocuiti de palmieri?

LE: Brasovenii m-au tras de urechi ca e vorba de Poiana Marului si nu de Dealu Marului. Evident, ei au dreptate, dar eu am vrut sa induc investitorii in eroare. Am corectat ca sa fie evitate orice fel de confuzie [harta].