Idei Geniale

De cand m-am mutat in Viena am devenit fan al gradinilor zoologice. Poate suna putin cam ciudat, avand in vedere ca vorbim despre un fel de inchisoare pentru animale, insa in acelasi timp cred ca gradinile zoologice ar putea contribui la schimbarea atitudinii pe care o avem in ceea ce priveste natura si protejarea acesteia in mod special.

Pana sa va povestesc despre cum e gradina zoologica din Varsovia si pentru a argumenta ce-am spus anterior, mi-am adus aminte de o campanie care s-a desfasurat in Schonbrunn Tiergarten: in zonele anumitor animale au plasat gunoaie langa care scria ceva de genul “daca te socheaza sa vezi asta in gradina zoologica, gandeste-te cum se simt animalele din libertate cand dau peste asa ceva”. Cand spun gunoaie ma refer la: o cada si o anvelopa in acvariul cu crocodili, o masina in bazinul din tarcul rinocerului, o sonda petroliera la pinguini. Niste privelisti care mi-au adus aminte inca odata despre latura nepasatoare, nesimtita a omului.

Revenind la subiect, duminica am fost la Zoo in Varsovia. Ca de obicei cel entuziasmat inainte de plimbare am fost eu, urmand ca pe timpul vizitei entuziasmul sa fie de partea celor care imi tineau companie (in cazul de fata Andra). Ne-am trezit dis-de-dimineata pentru ca observasem cu o zi inainte cam cat de mare e coada la casele de bilete. Pentru ca vorbim de bilete, va spun ca un bilet costa 16 zl. (aproximativ 16 ron) pentru o persoana adulta si 11 zl. pentru copii (cei sub 3 ani au intrarea libera). Desigur au si alte optiuni, printre care si cumpararea unui bilet anual care costa 100 zl. Desi pe acest bilet scrie numele unei singure persoane (la intrare fiind nevoie de actul de identitate) cu el pot intra 2. Prin urmare cosinder ca 100 de zloti pentru 2 persoane timp de un an e un pret mai mult decat corect. Daca sunteti turisti si planuiti sa platiti cu cardul tineti cont de faptul ca nu accepta carduri Visa la bilete, iar la chioscurile cu dulciuri/mancare din interiorul gradinii nu au POS-uri.

Gradina nu este la fel de spectaculoasa precum cea din Viena, din punct de vedere peisagistic. Suprafata redusa, relieful plat, fac din ea un parc in care poti sa vezi diverse specii de animale. Cu toate astea nu va asteptati sa vedeti gratii si zabrele specifice multor gradini zoologice din Romania. Zonele sunt amenajate in conformitate cu habitatului din care provin animalele. Continuand comparatia cu gradina vieneza as putea spune ca din punct de vedere al specimenelor prezente, se bucura de anumite animale pe care in Viena nu le au (mai multe tipuri de pasari, gorile, cimpanzei) dar duc lipsa de altele (urangutani, ursi polari, panda uriasi), dar nu cred ca le poti avea chiar pe toate, right?!

Highlight-urile pentru mine au fost gorilele, cimpanzeii si anumite specii de pasari sud-americane. Sunt sigur ca, asa cum am facut si in Viena, vom mai vizita gradina asta zoologica de multe ori. Pentru mine e relaxant si fascinant deopotriva. Mi-ar placea sa ma pot duce sa lucrez de-acolo

Va las cu niste poze:

Ma simt fericit. Cand sunt in Varsovia, sau cand eram in Viena, si mai erau cateva zile pana la marele moment simt o stare asemanatoare celei pe care o simteam cand eram mic si urma sa merg in excursie cu clasa, sau cu parintii la mare sau in orice alta calatorie intr-un loc nou, nemaivazut. Cu o noapte inainte nu pot sa dorm si reusesc sa inchid ochii abia cu 1-2 ore inainte sa fie nevoie sa ma trezesc. E un semntiment placut pe care as vrea sa-l simt constant in legatura cu lucrurile pe care le am de facut zi de zi.

Zborul cu avionul dureaza 1-2 ore. Printe pasageri se numara si un cetatean de etnie roma care poarta niste bratari metalice, legate intre ele, la ambele maini. Aterizam in praful, caldura si mirosul de transpiratie din mandra capitala a patriei natale. Nu imi propun sa scriu din nou despre cat de urat e aici la voi si cat de bine e acolo la noi. Toate locurile de pe platena au avantaje si dezavantaje, doar ca tot timpul voi spera ca in tara in care m-am nascut si m-am format ca om avantajele sa fie mai vizibile si mai multe. Revenind… aterizez in Bucuresti si ma lovesc de chestii care odata, nu de mult, mi se pareau firesti si care acum ma scot din sarite. Un tren express din Otopeni pana in Bucuresti Nord care dureaza o ora si care intarzie, un sofer nesimtit care ia spaga de la o batranica pentru a-i cara geamantanul pana la tren si asa mai departe.

Urmeaza gara Bucuresti Nord, probabil cea mai mare si mai aglomerata gara din tara: femei de servici mizerabile, calatori nespalati, vanzatoare de bilete plictisite si indispuse, McDonald’s supra aglomerat (in a carui buda nu reusesc sa intru niciodata). Ne urcam in supra-evaluatul inter-city Bucuresti-Suceava: aglomeratie, manele, un homless care vrea cu tot dinadinsul sa ma ajute sa urc geamantanele, scaune roase si lipsa spatiului pentru a ne pune bagajele. O individa s-a asezat pe locurile noastre din motive care ma depasesc – erau la fel de aglomerate ca si lucul pe care-l avea ea inscris pe bilet). E ciudat cum de fiecare data cand ii spui unui om ca s-a asezat pe locul tau se supara.
+ read more

A venit primavara si in Varsovia. Cu vreo 2 saptamani de intarziere, ce-i drept, insa incep sa simt ca atmosfera tot mai apasatoare datorata cantitatii prea mari de zapada se va schimba in bine. Cu ocazia asta am decis sa mergem intr-o plimbare intr-unul din parcurile din Varsovia. Demn de mentionat este ca pe cat de mare este orasul, pe atat de mari sunt si parcurile.

La Wilanow am ajuns usor: sunt cel putin 3-4 autobuze care au ca destinatie finala Wilanow si, mai mult, mojoritatea trec pe la gara centrala. Drumul dureaza cam 30 de minute insa, spre deosebire de strazile din estul Varsoviei, strazile din Mokotov si Wilanow sunt mai placute ochiului.

Palatul Wilanow seamna foarte mult cu Schloss Sanssouci din Potsdam sau cu Schoenbrunn din Viena; este mai mic decat oricare dintre cele doua palate mentionate anterior, dar curtea, desi la randul ei mai putin intinsa ca si suprafata, are un specific aparte. In timp ce Sanssouci sau Schonbrunn au alei largi care se intersecteaza in unghiur drepte si copaci decupati care creeaza impresia unor tuneluri verzi, Wilanow aduce mai mult cu un crang in mijlocul orasului: copaci lasati sa se dezvolte dupa bunul plac, un lac alimentat de un rau venit de nu stiu unde si un ponton de care zac agatate 2 baracute nerabdatoare sa iasa in larg imi reamintesc faptul ca precizia specific nemteasca se sfarseste odata cu peretele din spatele al palatului.

Intregul complex e in curs de renovare (din cate am inteles cu fonduri de la Uniunea Europeana) prin urmare n-am putut evita nisipul si mirosul de ciment proaspat, insa din fericire pe post de picamar se auzeau doar ciocanitorile.

Cred ca lucrul care mi-a creat starea de bine de care ma bucur acum este ambientul total diferit fata de restul orasului – spre deosebire de Viena care duminica este intr-o amorteala totala, Varsovia e cel putin la fel de aglomerata ca in oricare zi a saptamanii.

Drumul cu trenul foamei (Timisoara-Iasi sau Timisoara-Galati) e o experienta initiatica intotdeauna. Nu se poate compara cu nimic.

As scrie degeaba de mizeria, frigul si intunericul din trenurile astea. Sunt lucruri despre care se stie si pe care nimeni nu le va indrepta prea curand. Orban doarme, OPC doarme, toata lumea doarme

N-am ce sa povestesc mai mult!

Incepand cu ora 19:48 voi calatori cu trenul aproximativ 25 de ore, cu o pauza de 3 ore in Deva, unde planuiesc sa halesc ceva si sa-mi cumpar bilet spre Iasi.

Ca si anul trecut cand ma intrebam ce naiba o sa fac 42 de ore pe tren, m-am intrebat si anul asta, insa de data aceasta aveam mai multe variante pe langa citit si holbat pe geam. Cel putin in primele 12 ore.

Asadar, daca am norocul sa am priza in compartiment pe ruta Viena-Iasi voi privi niste filme downloadate in prealabil, voi juca FIFA 09 si voi citi niste feed-uri. Sper sa prind si putin somn si poate o discutie interesanta cu vreun romanas venit pe la munci in tari civilizate.

Era sa uit ca o sa pot asculta muzica la minunatul iPod.

Ne vedem in Romania!

PS: Marius, Gabi, ne intalnim miercuri seara la o bere pe undeva? Restul care ma citesc si vor sa aud povesti nemuritoare sunt si ei invitati!

PS2: Cum dracu e posibil ca 2 tari sa le traversez in 12 ore si din Deva pana in Iasi sa fac 14?! Avem o tara mare si frumoasa… pacat ca e locuita!

Ieri am fost in Bratislava, un oras putin mai mare (conform Wikipedia) decat Iasul. Despre capitala Slovaciei n-am auzit lucruri prea bune si asteptarile mele erau pe masura. Totusi…

Asteptarile mi-au fost depasite cu mult. N-o fi Bratislava vreo bijuterie de oras insa nu poti spune ca e o capitala nasoala. In fond e peste Bucuresti din punct de vedere al infrastructurii si pot spune asta chiar daca e un sfert cat Bucurestiul. Ganditiva numai ca are la 40 de minute Viena si la vreo 2 ore Budapesta.
+ read more

Multe persoane mi-au spus la plecare ca Viena este un oras nu foarte mare, in care lucrurile “de vazut” sunt relativ putine. E drept ca la fel de multi prieteni s-au declarat entuziasmati de capitala Austriei si isi faceau practic planuri cand sa ma viziteze – inca ii mai asptet sa vina.

Ca intotdeauna adevarul este undeva la mijloc si concluzia pe care o trag eu este ca acelasi oras poate fi atat de diferit in functie de vizitator incat review-urile sunt foarte putin relevante.
+ read more

Cand mi-a venit ideea de a scrie despre subiectul asta m-am gandit in primul rand la cei care inca n-au mers in concediu si care vor sa si-l petreaca in afara granitelor unei tari frumoase dar locuite (in mare parte) de maimute.

Asadar, lucrul care m-a socat cel mai tare este pretul berii. Intr-o tara in care berea e bauta mai ceva decat apa de la robinet, pretul acestei bauturi, in baruri, pe terase etc. este minim 2.5 euro pentru o doza de bere necunoscuta, cu nume mai lung decat reteta.
+ read more

Cand traiesti in afara hotarelor tarii in care te-ai nascut si ai crescut timp de 23 de ani ai tendinta de a compara totul cu ce ai lasat in urma. De la gustul apei, la aspectul fructelor, la mirosurile ce te imbie in timpul plimbarilor si pana la obiceiuri, oameni si organizarea citadelei in care ai invatat sa mergi.
+ read more

Pentru persoanele care traiesc in mediu urban, in orase cel putin la fel aglomerate precum Iasul exista o nevoie constanta de a evada din cotidian, de a cauta zone putin atinse de civilizatie (a se citi: televizor, computer, internet, telefon mobil, masini, politica, manele).

Daca in oras este vital sa fii informat, in locul in care iti propui sa te recreezi tocmai de informatie vrei sa scapi – e un semn ca informatiile transmise de catre mass-media (si nu numai) nu sunt tocmai cele cautate de oraseni.
+ read more