A venit primavara si in Varsovia. Cu vreo 2 saptamani de intarziere, ce-i drept, insa incep sa simt ca atmosfera tot mai apasatoare datorata cantitatii prea mari de zapada se va schimba in bine. Cu ocazia asta am decis sa mergem intr-o plimbare intr-unul din parcurile din Varsovia. Demn de mentionat este ca pe cat de mare este orasul, pe atat de mari sunt si parcurile.

La Wilanow am ajuns usor: sunt cel putin 3-4 autobuze care au ca destinatie finala Wilanow si, mai mult, mojoritatea trec pe la gara centrala. Drumul dureaza cam 30 de minute insa, spre deosebire de strazile din estul Varsoviei, strazile din Mokotov si Wilanow sunt mai placute ochiului.

Palatul Wilanow

Palatul Wilanow seamna foarte mult cu Schloss Sanssouci din Potsdam sau cu Schoenbrunn din Viena; este mai mic decat oricare dintre cele doua palate mentionate anterior, dar curtea, desi la randul ei mai putin intinsa ca si suprafata, are un specific aparte. In timp ce Sanssouci sau Schonbrunn au alei largi care se intersecteaza in unghiur drepte si copaci decupati care creeaza impresia unor tuneluri verzi, Wilanow aduce mai mult cu un crang in mijlocul orasului: copaci lasati sa se dezvolte dupa bunul plac, un lac alimentat de un rau venit de nu stiu unde si un ponton de care zac agatate 2 baracute nerabdatoare sa iasa in larg imi reamintesc faptul ca precizia specific nemteasca se sfarseste odata cu peretele din spatele al palatului.

Parcul Wilanow

Intregul complex e in curs de renovare (din cate am inteles cu fonduri de la Uniunea Europeana) prin urmare n-am putut evita nisipul si mirosul de ciment proaspat, insa din fericire pe post de picamar se auzeau doar ciocanitorile.

Cred ca lucrul care mi-a creat starea de bine de care ma bucur acum este ambientul total diferit fata de restul orasului – spre deosebire de Viena care duminica este intr-o amorteala totala, Varsovia e cel putin la fel de aglomerata ca in oricare zi a saptamanii.