Idei Geniale

Cand traiesti in afara hotarelor tarii in care te-ai nascut si ai crescut timp de 23 de ani ai tendinta de a compara totul cu ce ai lasat in urma. De la gustul apei, la aspectul fructelor, la mirosurile ce te imbie in timpul plimbarilor si pana la obiceiuri, oameni si organizarea citadelei in care ai invatat sa mergi.

Cel putin asa cred eu, pentru ca asta e tendinta mea de vreo 2 saptamani (galeria sopteste si ceva). Ma tot gandesc cum sa exprim diferentele dintre Iasi si Viena, astfel incat sa nu se creada ca aici umbla cainii cu colaci in coada, sau ca m-am emancipat si Iasul nu mai e de nasul meu sau… in fine, intelegeti voi.

Plimbandu-ma prin Viena (as zice destul de mult, desi sunt convins ca cel putin o persoana va da din cap dezaprobator la citirea acestor cuvinte), am constatat anumite asemanari intre cele 2 orase, dar si diferente destul de notabile. Ca sa ma fac mai bine inteles, sau pur si simplu pentru a parea ceva mai artist decat pot fi, voi incerca sa reliefez aceste diferente pornind de la 2 lucruri destul de familiare tuturor, lucruri care, in sinea lor, sunt specifice fiecarui oras in parte.

Unul din simbolurile Iasului este Teiul lui Eminescu. Cel putin din punctul meu de vedere, felul in care arata arborele din Parcul Copou este nemaipomenit. Totodata, multe din strazile/aleile orasului celor 7 coline sunt presarate cu tei, astfel incat atunci cand acestia infloresc sa fie o desfatare sa te plimbi. Putem spune asadar ca Iasul este ca o floare de tei.

Despre Viena, inainte de a porni spre capitala Austriei, imi spunea un prieten ca are niste case care parca-s de ciocolata. Asa este si, pe langa asta, unul din suvenirurile pe care le poti cumpara de aici sunt bomboanele de ciocolata Mozart, motiv pentru care voi alege drept simbol pentru Viena bomboana de ciocolata.

Ambele obiecte imi plac foarte mult. Cand vreau sa-mi aduc aminte de momentele fericite ale copilariei mele imi fac o cana de ceai de tei si sorb tacticos din ea amintindu-mi de toate acele seri pentrecute la bunici, dupa o zi plina de jocuri, alergatura si… Daca nu am ceai de tei imi cumpar ciocolata. Sunt nebun dupa dulciuri si, evident, dupa ciocolata. Nu conteaza de care: elvetiana, austriaca, belgiana, romaneasca, ciocolata sa fie si dulce (nu prea ma incanta aia amaruie).

Daca e sa te gandesti floarea de tei e ceva de la natura, ceva fin, neslefuit, care, cu toate astea, pare desavarsit. Teiul este folosit in scopuri terapeutice, te calmeaza si, sincer sa fiu, nu cred ca este cineva care poate spune ca uraste mirosul de tei. Pentru a te bucura de proprietatile florii de tei nu ai nevoie decat de niste apa, un recipient si niste foc. Nimic “fancy”, dar cu toate acestea sublim.

Ciocolata in schimb este un produs procesat. Lapte, cacao si multe alte ingrediente care, amestecate dupa retete stiute numai de maestri ciocolatieri, rezulta un produs (de cele mai multe ori) desavarsit. Ca sa obtii ciocolata ai nevoie de ceva mai multa organizare, de planificare, de lucruri bine stabilite pe care sa le respecti intocmai. Nimic nu e intamplator.

Cam asa e treaba si cu cele 2 orase: unul este neslefuit, bun asa cum l-a lasat natura dar care, datorita faptului ca recipientul in care e pusa apa e prea mic, sau ca flacara nu e suficient de puternica, nu reuseste decat sa fie o aminitire a ceva ce era candva (sau a ceea ce a lasat natura de la bun inceput).

Celalalt se poate bucura de toata grija si atentia creatorilor. Ingredientele sunt in cantitatile care trebuie, masinariile functioneaza ca un ceas (elvetian) si lucrurile nu au cum sa iasa prost. Desigur, se mai dau rateuri din cand in cand, insa senzatia lasata este una de satisfactie.

Ambele orase au un trecut cultural, ambele sunt inconjurate de dealuri, sunt strabatute de apa, au parcuri nemaipomenite si… ambele merita vizitate. Poate mai mult decat oricare alte orase.

Nu pot sa spun ca imi lipseste Iasul, sau ca nu mi-e dor de Copou, sau ca m-am plictisit de Viena. Sunt 2 orase complementare, legate de acelasi caracter boem. Unul e mai procesat, altul mai de la natura, iar daca s-ar reusi cumva un mix intre cele doua, s-ar reusi crearea orasului perfect.