Desi nu cred ca e o idee buna sa scriu despre asta pe blog, totusi o fac, pentru ca imi place sa ma joc cu focul. Nu cred ca e o idee buna pentru ca, la fel ca majoritatea discutiilor din Romania pe teme sociale, opiniile sunt polarizate – nu mai exista cale de mijloc. Tendinta ar fi sa zici ca e bine ca e asa, ca a fi cu fundul in doua luntrii nu e o tactica tocmai sanatoasa/etica, insa in acelasi timp cred ca prea multa vehementa strica, avand in vedere ca vehementa inseamna (in general) dezechilibru. Bun, sa revenim zic.
Mi se pare imbucurator felul in care au decurs alegerile anul asta, din prisma faptului ca au fost foarte multi oameni care au votat. Spun asta pentru ca in trecut foarte putini dintre prietenii mei erau implicati atat de pasional in procesul electoral si, mai ales, foarte putini dintre ei ar fi fost dispusi sa stea cate 2 ore la coada ca sa voteze cu cineva sau impotriva altcuiva. Nu am dreptul sa le comentez alegerile, pentru ca sunt sigur ca fiecare a avut argumente solide intr-o directie sau in alta, insa laud determinarea de care au dat dovada in procesul electoral.
In acelasi timp mi se pare de bine inca un lucru: majoritatea sunt constienti ca aleg intre 2 variante mediocre (nu cred ca vreo varianta e rea, in sensul in care nici Geoana nu e comunist, dar nici Basescu nu e dictator; in acelasi timp nu cred ca vreo varianta e buna, datorita anturajelor celor 2 candidati). Asta e bine pentru ca, politicienii (sper eu) isi vor da seama ca in 5 ani va castiga cel care e mai putin mediocru, inconjurat de mai putini profitori si care lasa circul pe seama clovinilor, concentrandu-se pe fapte. Poate privesc lucrurile prea idealist, dar ce sens ar mai avea sa ma duc la vot duminica daca as crede ca o vom duce din rau in mai rau?!
+ read more
Anul trecut faceam o comparatie intre romani si austrieci si multe din comparatii au atras o atitudine interesanta din partea celor din jur. Poate ca eram eu prea vehement si poate ca bateam prea mult apa in piua cu romanii sunt nesimtiti, nepasatori, neproactivi. Cert este ca nu cred asta despre toti romanii, ci doar despre majoritatea lor.
In fine, acum a venit momentul sa compar experientele mele in Austria cu cele din Polonia si, pentru ca pana acum nu prea am avut timp sa fiu pus in situatii inedite, s-ar putea sa ma insel. Totusi sunt sigur ca unele lucruri coincid cu prima impresie.
Austriece vs. poloneze
Incep cu subiectul asta pentru ca am fost intrebat in mod expres. Ei bine, as putea zice ca nu-ti dai seama ca ti-a lipsit ceva decat dupa ce regasesti acel ceva. N-as putea zice ca mi-au lipsit femeile, pentru ca nu e cazul, insa in acelasi timp, de fiecare data cand aveam musafiri toti constatau ca austriecele sunt urate in marea lor majoritate. Eu inclinam sa nu fiu de-acord cu acestia, insa, odata ajuns in Varsovia mi-am dat seama despre ce vorbesc musafirii.
+ read more
In Viena am locuit intr-un apartament decent: spatios, intr-o zona destul de buna (judecand dupa apropierea de centrul orasului); insa avea un mare neajuns: cuptorul nu functiona. Probabil o sa ziceit, asa cum am zis si eu la inceput, la ce-ti trebuie? te pomenesti ca vrei sa te faci bucatar?!.
Ei bine, nu e vorba de a ma face bucatar peste noapte dar de cand ne-am mutat in noul apartament, unde avem un cuptor foarte fain, parca imi dau seama cat de mult mi-a lipsit unealta in Viena. E cam nasol sa mananci numai supe si lucrurui prajite sau fierte timp de un an, si cand te saturi de astea, tragi o fuga pana la McDondalds, ca e la 5 minute si uite-asa se intampla ca dai o gramada de bani pe o mancare la limita inferioara a calitatii acceptate de organism.
+ read more
In noul apartament in care ne-am mutat avem, pe langa multe alte chestii carora le simteam lipsa in vechiul apartament, avem si masina de spalat vase.
Mereu am avut dubii in privinta utilitatii unui astfel de produs insa n-am putut fi prea vehement in aceasta privinta, pana astazi. Aveam putine vase de spalat insa am considerat ca ar fi interesant sa incerc scula, sa vad despre ce-i vorba. Nimic mai simplu: pun vasele, selectez programul si pornesc masina. Incepe saraca sa scoata tot felul de sunete, sa se umple cu apa, ce mai munca pe Saraca (ulterior aveam sa consider necesar sa-i gasesc un nume, de aici si majuscula).
Toata aceasta tevatura a durat vreo ora si ceva, timp in care ajunsesem la concluzia ca indiferent de cat de curate vor iesi vasele, nu o voi mai folosi, nu de alta, dar prin metoda clasica terminam in 10 minute, iar consumul de curent electric si apa ar fi si ele reduse drastic.
Bun… se termina programul ales, deschid capacul si surpriza: vasele erau gata uscate, destul de curate, insa aveau inca pe ele niste urme de detergent, asa ca a trebuit sa le mai clatesc eu inca odata. Halal!
Avem masina de spalat vase, si la ce bun?
Dupa cum spuneam in articolul anterior, recent am parasit Viena, in favoarea altei capitale europene, mai apropiata (ar putea crede unii) de nivelul Romaniei, Varsovia.
Variantele de transport dintre Viena si Varsovia nu sunt putine, dar nici ieftine. Cea mai suportabila e cea cu autocarul, care costa cam 38-43 de euro (in functie de varsta si de numarul de bagaje). Asta e si motivul pentru care am optat pentru aceasta varianta, avand in vedere ca intr-o saptamana trebuie sa ne intoarcem pentru cateva zile in orasul care ne-a fost gazda pentru un an si jumatate.
Drumul dureaza cam 12 ore, autocarul pornind pe la 21:00 din autogara Eurolines din Viena. Desi mai putin pitoresc decat ruta Iasi-Bucuresti (din punctul de vedere al profunzimii discutiilor dintre sofer si pasageri), au fost cateva evenimente care au animat cumva o calatorie ce avea sa fie in marea ei majorita o lupta cu imposibilitatea de a dormi intr-o pozitie cat de cat comfortabila.
+ read more
Intr-o vreme a existat o adevarata dezbatere pe bloguri despre cum e mai bine sa locuiesti: cu chirie sau sa-ti cumperi apartamentul. Eu nu ma pot hotara, pentru ca exista avantaje si avantaje. E cumva mai ieftin sa ai apartamentul propriu (asta daca nu ai un credit pe jdemii de ani cu jdemii de procente dobanda) insa in acelasi timp cand platesti chirie ai ceva mai multa libertate.
La inceputul lui Noiembrie am aflat ca va trebui sa ne mutam din Viena (pe motive de “loc de munca nou”) si a inceput panica: inchide contracte la curent electric, gaz, internet, anunta evidenta populatiei ca te muti, lichideaza conturile bancare, apucate sa cauti un nou apartament ca sa nu fie neoie cand ajungi in Varsovia sa dormi in gara etc.
+ read more
De luni CFR lanseaza un serviciu de rezervare online a biletelor de calatorie. Foarte frumos si civilizat ar zice unii, numai ca, dupa ce arunci ochiul peste metodologie iti dai seama ca problema care ar fi trebuit rezolvata nu a fost rezolvata.
De luni asadar, o sa poti rezerva cu maxim 30 de zile inainte un bilet, bilet pe care va trebui insa sa-l ridici cu minim 2 zile inainte de la agentie (adica da ca tu iti iei bilet pentru data de 17 si nu te-ai dus cel tarziu pe 15 sa ridici biletul, ramai fara el). Pentru toata poveste asta vei plati in plus. Pentru descrierea completa puteti citi PDF-ul de la CFR.
Problema pe care un sistem de rezervare/cumparare online (in mod normal) ar fi necesitatea (adica sa nu mai fie nevoie) de a te prezenta la agentie pentru a achizitiona biletul, economisind astfel timp si bani. Beneficiile prestatorului ar fi ca nu ar mai trebui sa plateasca niste babe sclifosite care nu stiu pe ce lume traiesc, ca ar putea inchiria sedii mai mici, ca s-ar putea mandri ca face economie de curent electric etc.
In timp ce scriu acest articol incerc sa-mi dau seama de ce este util sa-mi pot rezerva un bilet (doar pe trafic intern) cu 30 de zile inainte cand eu tot trebuie sa fiu la casa de bilete cu 2 zile. Nu e ca si cum trenurile ar fi atat de aglomerate incat sa nu gasesti loc in ele. Poate ca la cuseta/vagon de dromit, dar atat. In rest… sunt convins ca se gaseste un loc (mai ales ca sistem de alocare a locurilor e total stupid – daca ei cumpar bilet de la Iasi la Vaslui intr-un tren care merge pana in Bucuresti, locul acela nu este dat altcuiva de la Vaslui la Bucuresti).
Asadar, rezervarile online de la CFR sunt de fapt tot offline…
Ca sa evitam comentarii de genul “altfel nu se poate” o sa dau un exemplu la indemana: regia de transport public din Viena iti da voie sa cumperi bielete online, pe care le printezi tu, unde ai chef. Asta e foarte util mai ales pentru turisti, care-si pot cumpara biletele inca dinainte de a ajunge in Austria, luandu-si astfel de-o grija.
Cati ani o sa mai dureze pana cand institutiile statului o sa intelegea ce inseamna de fapt online?
Imi vin in minte 3 metode de a citi carti:
a) In mod clasic – pe hartie
b) Electronic – in format PDF, RTF sau mai stiu eu ce
c) Audio – nu e chiar citit, dar tot despre carti e vorba
Fiecare dintre aceste moduri de a citi au avantaje si dezavantaje. In ultima instanta, tot ai nevoie de timp pentru ca indiferent daca trebuie sa stai cu o carte-n mana sau sa-ti pui castile pe urechi, tot trebuie sa fii atent la ce se scrie acolo.
Mie imi place sa citesc pe hartie, tocmai pentru ca mai tot timpul mi-l petrec in fata computerului si e o metoda de a evada din obisnuit. Mai mult, daca e vorba despre un ebook, voi avea mereu tendinta sa deschid si-un Firefox, sa mai caut una-alta si uite-asa, ceea ce ar fi trebuit sa fie timp pentru citit se transforma tot in browsing-crap. Despre audio-book-uri am o parere si mai proasta. Nu ma pot concetra sa ascult tot ce behaie ala in casti pentru ca simt nevoia am o ocupatie (a asculta muzica/cuvinte nu se califica drept ocupatie).
Asadar, imi place sa citesc carti in format fizic. Singura exceptie pe care as face-o probabil ar fi un Amazon Kindle, gadget care pe cat este de destept, pe atat este de scump.
PS: Mi s-a intamplat recent o chestie ciudata legata de carti – am gasit pe www.publica.ro o carte care ma interesa destul de tare si m-am hotarat s-o cumpar online (pretul era 47 RON + taxe postale), dar m-am gandit sa ma uit si prin librarii; am gasit-o cu 45 RON (in conditiile in care pretul original afisat online era de 49 RON). Cred ca inca mai este de lucrat la e-comerce in Romania.
In ceea ce ma priveste, am observat acest instinct manifestandu-se in general la oameni din online: programatori, designeri, marketeri, PRisti… you name it. Se manifesta prin a-ti exprima parerea ca nu exista om mai valoros decat tine pe piata si prin a-i denigra pe cei din jur.
Ca si cum n-ar fi suficient sa te consideri soarele intr-o galaxie formata din colegi de breasla, ai pretentia ca esti soarele sorilor, dandu-ti cu parerea in domenii in care expertiza ta este nula. E ca si cum Soarele (din Calea Lactee) ar incerca sa lumineze si alte galaxii. Sunt 2 motive pentru care asta mi se pare o prostie:
1. Daca Soarele ar incerca sa lumineze si alte galaxii, atunci sunt sanse mari ca viata pe Terra sa dispara (datorita faptului ca Soarele ar arde prea tare si ar face viata imposibila pe planeta pe care locuim)
2. In ultima instanta Soarele (dupa o lunga perioada de arderi intense) s-ar stinge pentru ca n-ar mai avea combustibil.
Revenind la dimensiunile umane un programator (oricat de bun ar fi el in domeniul sau de activitate) este atat de limitat incat daca incearca sa-si dea cu parerea in domenii in care nu are niciun pic de expertiza, nu face decat sa se puna pe el (pentru ca lumea va trage concluzia ca e un ingamfat, arogant si poate chiar nesimtit) si pe colegi (pentru ca lumea se pricepe la generalizat) intr-o lumina proasta. Prin urmare, de ce s-o faci? Nu ar fi mai smart sa iti vezi de responsabilitatile tale, sa faci tot posibilul ca produsul pe care il oferi tu sa fie fara cusur?
Cred ca am fi toti mai eficienti daca ne-am vedea de felia noastra de tort si i-am lasa pe restul sa-si vada de treaba.
Nu mi se intampla des sa ma gandesc la femei (mai ales blonde) de 50 de ani care inca se mai cred tinere si frumoase. Astazi insa m-am gandit la Madonna, care se pare ca a devenit imaginea Louis Vuitton pentru colectia primavara-vara.
Uitandu-ma peste ad-urile facute publice deja, nu am putut sa nu observa o mama a 2 copii (atatia are, nu?!) trecuta prin vicisitudinile vietii de mega-star si care, ca si Cher, are senzatia ca mai are voce si sex-appeal. Din punctul meu de vedere nu are si mi se pare de prost gust sa zici ca “she still got the charms” atata vreme cat, de exemplu, genunchii ei arata cum arata.
Pe bune, asta n-ar trebui sa aiba grija de copii sau sa pregateasca niste vedete in devenire? De ce unii oameni refuza sa se retraga in glorie si prefera sa rastoarne banita in care au cules roadele muncii de-o viata?